Lectură responsabilă

Cititul, o practică ce se formează

Alocarea unui timp minimal pentru lectură este un prim pas în devenirea noastă ca cititor.

Și, ca orice alt obicei, problema se reduce la un lucru simplu: citește zilnic, indiferent cât de puțin!

Vino alături, indiferent de tipul de abonament!

Am arătat aici care sunt avantajele practicării lecturii. E cazul să vedem și o cale de a transforma cititul într-o practică zilnică…

Deși copilăria și adolescența mi-au oferit momente minunate în compania cărților, din păcate, ulterior, datorită profesiei, am alocat mai mult timp lecturării cărților și articolelor de Natură tehnică. Am cochetat și cu pasiunea programării acestor minunate extensii ale minții umane numite calculatoare. Se apropie momentul retragerii din activitatea profesională. Cu părere de rău, aflam că oameni ce și-au încheiat cariera profesională au fost afectați de tot felul de anxietăți deoarece, rămași acasă, n-au mai știut ce să facă cu timpul lor. E trist, dar pare că e adevărat. O posibilă explicație poate fi aceea că, de-a lungul vieții nu și-au cultivat o pasiune extra-profesională, un hobby care să le permită să trăiască „împlinit” și după încetarea practicării profesiei. Iar astăzi, oferta pentru diversele activități plăcute este foarte bogată…

Revenind la propriile preocupări, pot spune că a devenit evident faptul că vechea pasiune a lecturii era o cale de urmat. Și dacă tot voi aloca timp lecturii, de ce să nu ofer și altora din cele aflate pe drumul acesta individual. Așa a apărut ideea acestui site, „Citesc (și) pentru tine…”. Recenzumatele reprezintă produsul final al unei lecturi responsabile (vezi articolul „Meditații despre site”).

Încerc să citesc zilnic. Mai mult, sau mai puțin, nu are importanță. Importantă e practicarea zilnică a acestei deprinderi. Într-o primă instanță, citesc cărți pentru a afla lucruri noi (desigur, chestii noi pentru mine!). Hrănirea curiozității poate oferi satisfacții deosebite. Cărțile așa-zis de non-ficțiune au devenit preferatele mele. Poveștile despre oameni și fapte care-au fost și de la care putem învăța să continuăm să trăim cât se poate de „bine” ne oferă lecții nepieritoare.

Ce criterii ar trebui să ne îndrume selecția cărților? Aici e vorba de stilul personal. Recomand alegerea unor criterii simple, de tipul:

1. cartea mi-ar putea fi utilă;
2. cartea pare uimitoare (are un aspect frumos, are o documentare grozavă, un titlu incitant, sau am citit recenzii bune despre ea.

De fapt, cărțile reprezintă porți spre cunoștințe profunde. Acum, deși există o cantitate mare de informații pe internet, e posibil ca personalitatea ta să se potrivească mai bine unei explorări profunde pe temele unui număr limitat de subiecte, în loc de a sări de la unul la altul. O astfel de abordare se potrivește mai vechiului proverb, „Non multa, sed multum”.

Ar merita să abordăm și întrebarea „Cum?”… Cum citesc? După mai multe tipuri de abordare, inclusiv aceea de a folosi marker-e, sau de a sublinia, m-am stabilizat pe un mod mai simplu. În primul rând, folosesc creionul. Pentru marcarea unei propoziții sau paragraf, am ajuns să trag linii verticale pe marginea internă a textului. linia începe odată cu rândul ce conține începutul propoziției de marcat și se termină în dreptul rândului ce conține finalul acelei propoziții. Astfel, pe de o parte nu alterez textul cărții, iar pe de altă parte e ușor de identificat ce-am vrut să marchez.

Astfel, prima parcurgere a cărții se va concretiza în identificarea și marcarea ideilor pe care le consider esențiale în carte. Ulterior, odată cu redactarea recenzumatelor, pot identifica ușor ceea ce merită prezentat/citat din respectiva carte. Practic, consider procesul de citire a cărții ca fiind terminat doar odată cu publicarea recenzumatului ei. Asta e ceea ce numesc „lectură responsabilă”…