„Șase bărbați din Indostan
Mult înclinați spre învăţare
Ce-au mers să vadă elefantul
(Deși cu toții erau orbi).”
Un înțelept a atins „partea largă și robustă” a elefantului și a declarat că fiara este „ca un zid”. Al doilea, care îi simțise colțul, a anunțat elefantul ar semăna cu o suliță. Al treilea, care a luat în mâini trompa ce se zvârcolește a elefantului, a comparat-o cu un șarpe; în timp ce al patrulea, care și-a pus brațul în jurul genunchiului elefantului, era sigur că animalul seamănă cu un copac. O ureche care se mișca l-a convins pe altul că elefantul avea forma unui evantai; în timp ce al șaselea orb a crezut că are forma unei frânghii, de când l-a apucat de coadă.
„Nu este nimic improbabil în presupunerea că o analiză a lumii poate da o serie de formule, toate în concordanță cu faptele. În știința fizică, diferite formule pot explica fenomenele la fel de bine – teoria unui fluid și cea a două fluide ale electricității, de exemplu. De ce nu ar fi așa lumea? De ce nu ar putea exista puncte de vedere diferite pentru studierea acesteia, în cadrul cărora toate datele să se armonizeze și, prin urmare, observatorul să poată alege între ele, sau fie, pur și simplu, să le cumuleze unul cu altul? Un cvartet de coarde Beethoven este cu adevărat, după cum a spus cineva, o răzuire a cozilor de cai pe intestinele pisicilor și poate fi descris exhaustiv în astfel de termeni; dar aplicarea acestei descrieri nu exclude în niciun caz aplicabilitatea simultană a unui mod de descriere cu totul diferit.”
Parabola e interesantă! Iar propunerea din citat cum că ar putea fi acceptabilă o soluție care să împace pe toată lumea, dând fiecăruia (măcar parțial) dreptate este neaplicabilă. Așa cum nici în alte domenii ale cunoașterii, așa cum e știința spre exemplu, nu pot fi acceptate simultan teorii și afirmații contradictorii, nici filosofia nu poate accepta caragialescul „pupat toți Piața Independenței”. Elementarele reguli ale logicii împiedică o astfel de acceptare.
Cum s-ar putea elabora legile de funcționare ale unei societăți care ar accepta puncte de vedere filosofice complet opuse?
*
Exclusiv pentru membri (indiferent de tipul de abonament), noul #recenzumat al cărții lui Trey Gowdy, „Nu strică să întrebi”…
C
Poetul și jurnalistul american John Godfrey Saxe (1816–1887) a fost cel mai remarcabil umorist al națiunii înaintea lui Mark Twain. O gazdă de la Washington l-a considerat ca „meritând pedeapsa capitală pentru că i-a făcut pe oameni să moară de râs”. El și-a câștigat o faimă de durată cu poezia sa „Orbii și elefantul”, care spune povestea unor înțelepți orbi, acei
Mult înclinați spre învăţare
Ce-au mers să vadă elefantul
(Deși cu toții erau orbi).
Un înțelept a atins „partea largă și robustă” a elefantului și a declarat că fiara este „ca un zid”. Al doilea, care îi simțise colțul, a anunțat elefantul ar semăna cu o suliță. Al treilea, care a luat în mâini trompa ce se zvârcolește a elefantului, a comparat-o cu un șarpe; în timp ce al patrulea, care și-a pus brațul în jurul genunchiului elefantului, era sigur că animalul seamănă cu un copac. O ureche care se mișca l-a convins pe altul că elefantul avea forma unui evantai; în timp ce al șaselea orb a crezut că are forma unei frânghii, de când l-a apucat de coadă.
Dispută tare și-ndelung;
Fiecare după părerea lui
Exagerând bățos și tare:
Deși fiecare avea dreptate parțial,
Cu toții au greșit.
filosofii sunt prea predispuși să-și acuze colegii că au ajuns la concluzii mari pe dovezi mici. Pericolul acestui eșec – detectat mai ușor la alții decât la tine însuți – se numără printre lecțiile instructive ale acestui poem filosofic.
Cu siguranță, s-ar putea încerca depășirea acestei circumstanțe prin ideea că diferite relatări – doctrine filosofice aparent discordante – toate caracterizează în mod destul de corect adevărurile din diferite domenii ale unei singure realități atotcuprinzătoare. Privită în această lumină, realitatea este complexă și diversificată în interior, prezentând diferite fațete ale ei însăși cercetătorilor care o abordează din diferite puncte de pornire. Și cu o astfel de abordare, diverse sisteme filosofice ar putea părea că descriu realitatea în mod variabil, deoarece o descriu în diferite aspecte sau privințe. Toată lumea are dreptate, dar numai într-un interval limitat. Fiecare doctrină filosofică este adevărată mai mult, sau mai puțin – în felul ei. În principiu, diferitele puncte de vedere pot fi toate suprapuse sau supra-adăugate. Aparent diverse poziții sunt privite ca fiind atât de multe fațete ale unei doctrine atotcuprinzătoare; toate pot fi unite prin „dar și”. O astfel de doctrină a realității cu mai multe fațete ar combina mai multe alternative aparent discordante într-un mod care să ofere fiecăruia o parte subordonată într-un singur întreg. Reconcilierea dintre diverse doctrine poate fi astfel realizată suplimentar prin formula de conjugare „dar în plus în această privință”, chiar dacă elefantul este în formă de suliță în ceea ce privește colții și ca frânghie în ceea ce privește coada.
Pluralismul lui William James era tocmai de acest fel!
„Nu este nimic improbabil în presupunerea că o analiză a lumii poate da o serie de formule, toate în concordanță cu faptele. În știința fizică, diferite formule pot explica fenomenele la fel de bine – teoria unui fluid și cea a două fluide ale electricității, de exemplu. De ce nu ar fi așa lumea? De ce nu ar putea exista puncte de vedere diferite pentru studierea acesteia, în cadrul cărora toate datele să se armonizeze și, prin urmare, observatorul să poată alege între ele, sau fie, pur și simplu, să le cumuleze unul cu altul? Un cvartet de coarde Beethoven este cu adevărat, după cum a spus cineva, o răzuire a cozilor de cai pe intestinele pisicilor și poate fi descris exhaustiv în astfel de termeni; dar aplicarea acestei descrieri nu exclude în niciun caz aplicabilitatea simultană a unui mod de descriere cu totul diferit.”
Și astfel apare întrebarea de șaizeci și patru de dolari: sunt opiniile filosofice discordante de fapt conflictuale sau sunt complementare reciproc – componente diferite ale unei poziții generale complexe?
Desigur, ar fi generos și ironic să considerăm că toată lumea are parțial dreptate. Dar, din păcate, această linie nu pare promițătoare. Căci realitatea este că opiniile și pozițiile filosofice sunt concepute pentru a intra în conflict. Însăși motivele lor pentru a se afla într-o anumită poziție în filosofie sunt de a nega și de a contrazice acele alternative discordante. Și, în cele din urmă, nu avem de ales decât să presupunem că realitatea generală a lucrurilor este așa cum ne arată propria noastră experiență limitată.
Anecdote conexe
Opinii
Mda… Parabola e interesantă! Iar propunerea din citat cum că ar putea fi acceptabilă o soluție care să împace pe toată lumea, dând fiecăruia (măcar parțial) dreptate este neaplicabilă. Așa cum nici în alte domenii ale cunoașterii, așa cum e știința spre exemplu, nu pot fi acceptate simultan teorii și afirmații contradictorii, nici filosofia nu poate accepta caragialescul „pupat toți Piața Independenței”. Elementarele reguli ale logicii împiedică o astfel de acceptare.
În plus, ca să mai aduc un argument, acesta ar putea fi legat de faptul că diversele concepții filosofice acceptate în diversele perioade de o societate au contribuit în mare măsură la elaborarea regulilor funcționale ale respectivei societăți concretizate în legi.
Cum s-ar putea elabora legile de funcționare ale unei societăți care ar accepta puncte de vedere filosofice complet opuse?
Deși mai am puțină vreme, am mult timp!
- O istorie mondială a comunismului – modelul și eșecurile sale - 18 aprilie 2024
- Michel de Montaigne – Eseuri – Despre vorbit… - 17 aprilie 2024
- Formula-ghilotină - 16 aprilie 2024
Așa cum însuși autorul cărții, Nicholas Rescher spune, o călătorie prin veacuri de filosofia prin intermediul unor anecdote cu tâlc nu are cum să strice! Ba, dimpotrivă!
- Să începem poveștile…
- Turnul Babel
- Măgarul lui Esop
- Teologiile animale ale lui Xenofan
- numerele lui Pitagora
- Râul lui Heraclit
- Pământul lui Anaximandru
- Cursa lui Zenon
- natura atomiștilor
- Lumile atomiștilor
- Dezamăgirea lui Socrate
- Cimilitura lui Eubulides și minciuna lui Epimenides
- Republica lui Platon
- Platon: inelul lui Gyges
- Demiurgul lui Platon
- cunoașterea la Platon
- bătălia pe mare a lui Aristotel
- Povața lui Aristotel despre precizie
- Media de aur a lui Aristotel
- Adevărul lui Pilat
- Pârghia lui Arhimede
- Nava lui Tezeu
- absurditatea lui Tertulian
- Timpul Sf. Augustin
- Scândura lui Avicenna
- măgarul lui Buridan
- Degetul lui Omar Khayyám
- Semeția regelui Alfonso
- Perplexitatea omnipotenței scolasticismului
- Dovezile lui d’Aquino
- Adevărul lui Averroes
- „Principele” lui Machiavelli
- Dezbaterea Valladolid
- Utopia lui More
- Chilipirul doctorului Faust
- Leviatanul lui Hobbes
- Înșelătorul lui Descartes
- Motivația lui Descartes
- Fundația fermă a lui Descartes
- Visul lui Calderón
- Pariul lui Pascal
- Viermele lui Spinoza și saltul lui Leibnitz
- Planetarienii lui Huygens
- Camera încuiată a lui Locke
- Limita textuală a lui Leibniz
- Moara de vânt a lui Leibniz
- Zeitatea mitică a lui Leibniz
- paradoxurile casetei lui Aldrich
- Albinele lui Mandeville
- Căutarea de sine a lui Hume
- Nuanța de albastru a lui Hume
- Lucrurile lui Kant, în sine
- Băiatul-curier al lui Kant
- Viziunea pașnică a lui Kant
- Cerul înstelat al lui Kant
- Reorientarea lui Kant
- paradoxul lui Condorcet
- Realitatea lui Hegel
- Supărarea lui Schopenhauer
- Epifania lui J. S. Mill
- Maimuța lui Darwin
- Elefantul puzzle al lui Saxe
- Nerăbdarea lui Herbert Spencer
- Soarele lordului Kelvin
- Doamna sau tigrul
- libertatea lui William James
- Veverița lui William James
- Cooperatorii lui Kropotkin
- Reevaluarea lui Nietzsche
- Lungul termen al lui Nietzsche
- Biblioteca lui Lasswitz
- Steaua dimineții lui Frege
- Sinuciderile lui Durkheim
- Laba maimuței
- Regele Franței al lui Russell
- Neomul lui Wells
- Maimuțele lui Borel
- Găina lui Russell
- iluzia lui Angell
- Litoralul lui Richardson
- Pisoarul lui Duchamp
- Vătraiul lui Wittgenstein
- Presupozițiile lui Collingwood
- Capcana istorică a lui Collingwood
- Omega lui Teilhard
- Psihologie sci-fi
- Nonsensul lui Ayer
- Falsitatea lui Popper
- Amenințarea lui Boulding
- Verbele lui Austin
- Scuzele lui Austin
- Testul Turing
- Merele lui Urmson
- Satisfacerea, pentru Simon
- Dilema prizonierului
- Un tramvai numit dezastru
- Pământul geamăn al lui Putman
- Prescripția dr. Psycho
- Predicate vagaboande
- Camera chinezească a lui Searle
- Panta curbei clopotului
- Demolarea lui Derrida