Aristotel

Comentează / Blog / De

Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189

Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Acesta e articolul 7 din 21 al seriei „Mirarea filosofică”
Navigare în serie< PlatonEpicurienii >

Notă:

Omenirea ar fi fost astăzi mult mai săracă în lipsa aportului imens pe care Aristotel l-a adus cunoașterii și gândirii. A fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice.

A întemeiat și sistematizat întregi domenii filosofice, precum metafizica, logica formală, Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel

Educatorul lui Alexandru Macedon

Douăzeci de ani, discipol al lui Platon… Apoi, invitat de Filip al Macedoniei, maestru al tânărului Alexandru, cu speranța transpunerii învățăturii sale în practică de către viitorul Alexandru cel Mare. Acesta a fost Aristotel!

În fiecare mare etapă a zbuciumatei istorii a filosofiei, s-a găsit câte o minte cuprinzătoare, fie că vorbim de Antichitate, de Evul Mediu, sau de perioada modernă, „a existat câte un filosof care a încercat să unifice într-un sistem întreaga cunoaștere din vremea sa: Aristotel, Toma d’Aquino, Hegel”.

„În antichitate, în Evul Mediu, în epoca modernă a existat câte un filosof care a încercat să unifice într-un sistem întreaga cunoaștere din vremea sa: Aristotel, Toma d’Aquino, Hegel. Operele lor reprezintă cele trei sisteme de maximă cuprindere ale gândirii europene.”

Aici se subliniază problema ridicată de noțiunea de sistem în cadrul filosofiei…

„Anumiți filosofi au oroare de orice sistem, socotind că sistemul e prin însăși natura sa o inevitabilă falsificare: imaginea pe care sistemele o oferă despre o cunoaștere unitară și rotunjită este în chip esențial contrară gândirii cu adevărat filosofice.”

Asta pentru că, așa cum se spune, „filosofia este mereu pe drum, niciodată încheiată”.

Și totuși, prin opera sa, Aristotel a acoperit toate domeniile cunoașterii vremurilor sale, de la fizică, astronomie, biologie, la psihologie, metafizică, etică, politică, retorică și poetică. Lucrările sale au influențat imens cunoașterea pe o lungă perioadă de timp. E explicabil acest aspect prin aceea că „Aristotel a fost un maestru al gândirii raționale, ocupându-se de logică, de categorii, de idei generale, de silogisme”, dar și de concret, particular, lucruri empirice individuale, practic de experiență.

„La Platon, avem lucrurile sensibile, care există grație participării lor la Idei, și avem pe de altă parte lumea ideilor. Între cele două, într-o situație dramatică, omul. E ceea ce se cheamă dualismul platonician. Pentru el, se pune problema condiției umane, între lucrurile sensibile și Idei. Nu aceeași este situația la Aristotel, unde se afirmă o dualitate diferită: singularul și universalul, concretul și generalul, adică abstractul. Această dualitate devine deosebit de eficace și de puternică în gândirea sa.”

Noile concepte

Noțiunea de „categorie”, cu sensul de concept, a fost introdusă de Aristotel în limbajul filosofic.

„Științele se ocupă de cantitățile și calitățile lucrurilor cu ajutorul categoriilor, în timp ce filosofia vrea să fie știința cauzelor prime și a ființei ca ființă.”

Cauză primă? Din aproape în aproape, problema cauzalității poate avea o serie infinită, altfel spus, „nu există cauză decât într-o serie, prin derivare”.

„Totuși,, după Aristotel, există o cauză primă, nu pentru știință, ci pentru filosofie: cauza primă este ființa ca ființă.”

Iar doctrina ființei este ontologia. Practic, autoarea ne spune că a ne întreba „ce este ființa?” semnifică o întrebare ontologică.

„Știința are ca obiect de studiu ceea ce e în mișcare, ceea ce trece, ceea ce e perceptibil prin simțuri. Filosofia, în schimb, în calitate de ontologie, de metafizică, – aici, cele două cuvinte sunt aproape sinonime – vizează ființa, care este imuabilă.”

Aristotel a folosit câteva concepte esențiale, așa cum ar fi materia și forma. Astfel, el considera „materia este ființă ca potență de devenire”, ea ne-ajungând la întreaga sa determinație de „ființa asta”, sau „ființa aceea”.

Dar forma e cea care determină materia, ducând-o de la „ființă în potență” la „ființă în act”.

„Totul se străduiește să cuprindă în sine mai puțină nedeterminare (materie) și mai multă actualizare (formă). Toate ființele se orientează spre mai multă actualitate, determinare, ființă în act, formă.”

Pentru Aristotel, noțiunea de „cauză” avea o semnificație diferită de cea actuală. „Cauza” era una din condițiile de realitate ale respectivului lucru. El distinge patru cauze:

  • cauza materială;
  • cauza formală;
  • cauza eficientă;
  • cauza finală

În cazul unui exemplu banal, cel al unei statui ecvestre: cauza ei materială este blocul de marmură; cauza formală este dată de forma statuii, aceasta luând în stăpânire materia, excluzând astfel orice alte posibilități ale cauzei materiale de a deveni altceva; munca sculptorului de a obține forma dorită este cauza eficientă; dorința sculptorului de a oferi ceva frumos este cauza finală, practic scopul și sensul întregului proces.

„Gândirea lui Aristotel este profund finalistă. Cauza finală decisivă este dorința universală de formă, de act, de independență. Acest sistem, în pofida extensiunii sale, nu oferă o explicație totală și definitivă. Oferă doar scheme de gândire ce permite o cercetare fără sfârșit. În acest sens, în sistemul aristotelic nu avem de-a face cu o cunoaștere închisă, ci, mai degrabă, cu o invitație la cercetare.”

Etica

Depărtându-se de viziunea maestrului său, Platon, cel care menținea opoziția dintre suflet și corp, Aristotel le subliniază unitatea.

„În actualizarea sufletului există deci mai multe niveluri. La nivelul cel mai înalt, se situează intelectul, care comportă, la rândul său, două niveluri: intelectul pasiv și intelectul activ. Intelectul pasiv este, am putea spune, cel al captivilor țintuiți în peștera lui Platon: pentru a putea gândi, ei au nevoie de umbre, așadar depind încă de exterior, de materie. Intelectul activ, în schimb, își dobândește autonomia, se smulge oricărei pasivități, materiei. El este astfel etern.”

Și totuși, Aristotel nu vorbește despre nemurirea sufletului, nemuritoare fiind doar partea activă a intelectului, cea cu totul eliberată de materie.

Care e menirea ființelor umane? Ei bine, asta e legată de intelectul activ, năzuind spre… virtute.

„Virtutea omenească însă nu este un absolut. Ea indică, ce-i drept, absolutul, dar noi trebuie să ne mulțumim cu justa măsură, cea hărăzită oamenilor. Aristotel o numește regula de aur.”

Politica

Omul e un zoon politikon, un „animal politic”.

Acordând importanță organizării statului, adică politicii, Aristotel merge pe exemple luate din realitatea foarte concretă, dând exemple despre ce trebuie făcut în una sau alta dintre situații. Între atâtea altele, există două exigențe centrale: cea a echilibrului și cea a unei aspirații către… De aceea, se impune o permanentă actualizare a cauzei finale, în condițiile respectării regulii de aur ca factor moderator.

Dorința și plăcerea

Aristotel susține că o ființă simte plăcere dacă ajunge la capacitatea sa în act, amintindu-ne aici despre ceea ce vorbeam mai sus despre „ființă în act”. Apare în gândirea acestui filosof ideea de timp etern., dar și aceea a unui prim motor.

Există o eternitate ne-temporală, în care-și găsesc locul, spre exemplu, matematica, sau figurile geometrice… Dar Aristotel subliniază devenirea, cea fără de început și sfârșit…

Primul motor și actul pur

„Ideea primului motor pune minții omenești una din marile probleme în care ea își întâlnește propriile limite. Cum ar trebui conceput acest prim motor, care declanșează toate celelalte mișcări fără ca el însuși să fie mișcat, dat fiind că el nu poate fi derivat din nimic altceva?”

Filosofia lui Aristotel a fost caracterizată ca fiind una a imanenței și a transcendenței, deoarece, deși plasat în timp, primul motor nu este timp. Nu poate fi gândit ca având limite, e invizibil, fără dimensiune.

„El este suprema activitate, ceea ce-și este propriul scop. El nu poate să năzuiască spre ceva mai înalt. El este gândire, dar gândire în act, fără nici o materie, fără nici un rest de potență, de nedeterminare. Este gândirea care se gândește pe sine.”

Iată aici o exprimare de tip simbolic, un cifru, un mit filosofic, gândirea care se gândește pe ea însăși, aflându-și astfel împlinirea în gândire de sine.

Filosofia lui Aristotel a fost caracterizată ca fiind una a imanenței și a transcendenței, deoarece, deși plasat în timp, primul motor nu este timp. Nu poate fi gândit ca având limite, e invizibil, fără dimensiune.

„Aristotel arată că cele două extremități ale ierarhiei ontologice, care merge de la materie la formă, de la ființa în potență la ființa în act, se sustrag gândirii noastre.”
„Gândirea divină, spune Aristotel, este gândirea gândirii. Ea este deopotrivă activitate și împlinire, noi nu o putem imita. Omul nu e activ decât sub imboldul unei lipse, a unei nostalgii, a unei dorințe. Actul pur își află împlinirea în sine însuși.”

O astfel de completitudine, de perfecțiune are reprezentare circulară, „forma circulară este forma ce se închide asupra sa însăși”. Și pentru că extremitățile (materia în stare pură fiind prea nedeterminată, iar gândirea gândirii fiind prea orbitoare) îi scapă, omul trebuie să fie ființa justei măsuri.

„Justa măsură nu înseamnă ceea ce se află la mijloc, ci ceea ce se dezvăluie spiritului care înțelege că extremele îi sunt inaccesibile.”

Un video

Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:

MIHAI Sandu
Urmărește-mă
Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

Related Posts

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top