
Matrioșka mincinoșilor – Fake news, manipulare, populism
Autor: Marian Voicu Categorii: Eseuri, Globalism Editor: Humanitas Publicată: 2022 ISBN: 978-973-50-7512-5 Pagini: 472 Țară: România Limbă: română Dimensiuni: 130x200 mm Etichete: Politică | post-adevăr | More DetailsCitesc (și) pentru tine
Când n-ai timp, treci pe recenzumate…
Ascultă:
Introducere
Fake news au devenit motorul unei noi realități, expresia unei noi epoci – cea a post-adevărului. Campaniile de fake news sunt gândite pentru a semăna neîncredere și confuzie, pentru a adânci faliile socio-culturale, folosind tensiunile etnice, rasiale și religioase. Studiile științifice demonstrează că expunerea la fake news, dezinformare sau teorii ale conspirației duce la alterarea percepției și luarea unor decizii în consecință.
Dieta informațională zilnică este din ce în ce mai dificilă – ce e adevărat și ce e fals în jur? Cine e arbitrul adevărului? Fiecare poate crede ce vrea, își poate construi realitatea pe ce dorește, din informațiile pe care le selectează. Suntem alimentați cu fake news care ne sunt livrate de motoare informaționale uriașe. Rețelele sociale au devenit rețele ale radicalizării sociale, iar știrile fake se răspândesc asemenea unei bacterii sau unui virus, infestând corpul social sănătos.
– Marian Voicu
Autorul
Marian Voicu a fost prezentator de știri și moderator de talk-show-uri la TVR începând cu 1996. În 2004 a moderat dezbaterile pentru alegerile prezidențiale, fiind ales și membru al Consiliului de Administrație al SRTV în perioada 2007-2010 de către salariați. A urmat cursurile CIFAP Paris.
Timp de zece ani a realizat documentare pentru TVR despre comunitățile românești – de la istroromâni și aromâni până la românii de peste Bug și cei din Federația Rusă. A fost primul jurnalist român care a filmat în Siberia, Sudan și Uganda.
Între 2008 și 2010 a realizat Interviurile Europa FM. A fost manager de proiect la Radio România Chișinău, post lansat în 2011. A primit mai multe premii naționale și internaționale, cel mai recent fiind Medalia de aur din partea Asociației Corespondenților ONU (2015), pentru documentarul „Exodul: O tragedie siriană”. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de cavaler. Printre cele mai recente filme documentare se numără „Torna, torna, fratre! istoria aromânilor spusă de ei înșiși” (2015), „Tezaurul României de la Moscova: Inventarul unei istorii de o sută de ani” (2013), „Serbia după război: În căutarea adevărului” (2009). În 2016 a publicat la Editura Humanitas volumul „Tezaurul României de la Moscova: Inventarul unei istorii de o sută de ani”, iar în 2018, cartea despre care vorbim aici, „Matrioşka mincinoşilor: Fake news, manipulare, populism”.
Rezumat
Este nu doar greu, ci aproape imposibil să încerci să faci un rezumat al unei asemenea cărți. Cu speranța că ajută, iată-i cuprinsul, urmând ca apoi să fac o enumerare a unor idei de bază…
- Cum a început „noul Război rece”?
Printre faldurile Cortinei de Fier
Se aude trompeta de la Kremlin
Intră în scenă „oamenii politicoși - Începe războiul pentru mințile oamenilor
Ce fel de război este acesta?
Rusia schimbă regulile războiului
Versiunea nr. 6
Telefonul galben
Politica trebuie să fie ca un film!
Premii secrete pentru operațiuni secrete - Arta înșelătoriei
Arta militară a înșelătoriei
Dezinformarea – un serviciu onorabil
Propaganda, sora mai mare a Maskirovkăi
Spețpropaganda. Războiul informațional
Metanarațiune și metalimbaj
Satele lui Potemkin - Ucraina: Matrioșka dezinformării
Vocabularul și narațiunile dezinformării - România: războiul hibrid împotriva propriului popor
O revoluție fake?
Instrumentalizarea urii: Martie negru (Fekete március) - Uniunea Europeană: „Un proiect satanist”
Gayropa
Vechile hărți sunt luate de pe rafturi
Ce poate face o analiză semantică bulgară
Dincolo sau dincoace de Cortina de Fier? - Brexit: tabloizarea minciunii
Băieții răi ai Brexit-ului - Franța: Fancy Bear est toujours là
Amprente? Urme de copite și coarne - SUA: industria carnavalului
Bateți în masă și strigați ca din gură de șarpe! - Germania: noua Ostpolitik
„Cazul Lisa” - România: „Colonia săracă a Europei”
Cum să pui în scenă o știre fake
România vinde arme teroriștilor
Menajeria cu jurnaliști
Sputnik și pisica neagră a lui Confucius - Republica Moldova: poligonul „Lumii Ruse”
Kremlin: „Make Romania great again”
„Jandarmul român” – o dezinformare milenară
Kompromatul moldovenesc și Laundromatul rusesc
Minunata „Lume Rusă”
„Toate nenorocirile vin din Vest”
NATO, stop! Go home!
(Cum era să înceapă al Treilea Război Mondial) - Rusia: o demnitate antropologică supremă
Făt-frumos din Moscova
Rusia, o țară asediată?
Noul mesianism rus
Istoria fake. Noua mitologie neoimperială rusă
Pedepsirea Estoniei
Piatra lui Ghimpu și tancul lui Renato - Metaversul minciunii
O tură prin cyberunderground
Ferma de troli și Bucătarul lui Putin
Armatele de boți
Hackerii patrioți
Mașina automată de propagandă
Mercenarii din undergoundul cibernetic
Păienjenișul fake
Rețelele radicalizării sociale
Ghetourile digitale
Puterea invizibilă - Ce se întâmplă în mintea noastră?
Noul ritual ala comunicării: emoție, nu informație
Boala secolului XXI: tulburările informaționale
O scurtă vizită prin Muzeul American al Farselor
În căutarea noilor mituri fondatoare
Teoria conspirației și narațiunile paranoide
Lupta între „patrioți” și „statul paralel”
Negaționiști până la moarte - Ce e de făcut?
Occidentul deliberează
Fact checking
Americanii încearcă să înțeleagă ce li se întâmplă
Internetul – a cincea putere?
Bolta universului moral
Simpla parcurgere a cuprinsului acestei cărți ne oferă deja cheile înțelegerii a ceea ce implică citirea ei. Cuvintele cheie ale lucrării sunt două: fake news și post-adevăr.
În contextul global oferit de autor, desigur că ne-ar interesa în special situația românească, mai ales cea internă. Să vedem cum stăm, în ultimele trei decenii:
„Momentele-cheie din istoria recentă a României postcomuniste sunt neclare. Dosarele Revoluției, mineriadelor și conflictului de la Târgu Mureș sunt clasate și redeschise periodic. Dosarele se plimbă de la parchetele militare la cele civile, probele au dispărut, martorii au murit (unii în condiții suspecte) sau au plecat din țară. Eforturile presei de a investiga aceste evenimente au fost parazitate întotdeauna de dezinformări monstruoase.
Narațiunile dezvoltate pentru a explica aceste momente au câteva puncte comune: dușmanul extern (ungurii, sovieticii) și apelul la unitate în fața „provocărilor” externe, simptome ale diversiunii „cetății asediate” produse de orice regim autoritarist. Dar care a fost miza și cine a stat în spatele evenimentelor? Probabil cei care stau și în spatele dezinformărilor de astăzi, căci meta-narațiunea ultimilor 27 de ani este aceeași, cu declinările conjuncturale necesare. România riscă să devină o colonie (sovietică atunci, europeană acum), străinii au furat tot, viața în regimul Ceaușescu a fost mai bună decât cea de astăzi, valorile tradiționale sunt în pericol, „oculta” internațională decide viitorul țării.
Revoluția de la Timișoara a fost confiscată de nomenclatura comunistă și de Securitate printr-o contrarevoluție, un adevărat război hibrid împotriva propriului popor. Serviciile de informații au fost înființate în februarie-martie 1990 și populate în majoritate covârșitoare cu foști securiști, eventualele proteste fiind anticipate și anihilate prin diversiunea de la Târgu Mureș. Mineriadele au întărit poziția liniei dure neocomuniste de la putere, îndepărtând România de opțiunea și simpatia europene. Faptul că mineriada din septembrie 1991 a avut loc la scurt timp după puciul de la Moscova nu e întâmplător.
Securitatea a câștigat puterea, a construit „capitalismul original” și a plasat oameni șantajabili în pozițiile-cheie ale statului. Dar acum vrea ceva mai mult – vrea ca istoria să consemneze că Securitatea a fost de partea poporului, că a reprezentat Binele. Iar asta e miza cea mare. Călăii au o slăbiciune pentru istorie.
Încă o dată, simpla parcurgere a cuprinsului ne îndeamnă să vedem că lucrarea face o acoperire globală a desfășurării forțelor ce fac posibilă manipularea și influențarea maselor prin fake news și post-adevăr. Sunt documentate cazuri concrete:
„Macron era singurul candidat care pomenea de pericolul rusesc și care era creditat în sondaje cu șanse de a câștiga alegerile.
…
Au fost generate mai multe narațiuni: că Macron este gay și mariajul său este o fațadă, că este agent american, dar și agent al oligarhiei financiare, că a avut o relație cu fiica soției sale din prima căsătorie, etc. Tehnicile folosite de serviciile de informații sovietice și rusești pentru recrutarea unor informatori sau șantajarea opozanților politici erau folosite acum pentru Macron: kompomatul. Putin însuși a făcut-o, în calitate de șef al FSB, atunci când procurorul general al Rusiei, Iuri Skuratov, documenta acuzațiile de corupție împotriva lui Elțîn și apropiaților săi. Dar să spunem aici întreaga poveste – în fond, așa a ajuns Putin la putere.”
Roland Barhes definea wrestlingul ca o „sumă de spectacole”, un „spectacol al excesului”. „Publicul este total dezinteresat dacă meciul este aranjat sau nu; se abandonează virtuțile primare ale spectacolului, de a aboli toate motivele și toate consecințele: ceea ce contează nu este ceea ce crede, ci ceea ce vede.” Pentru Barthes, wrestlingul nu este un sport, ci un spectacol, precum tragedia lui Racine, Andromaca.
Pentru Trump, politica este doar o alternativă a wrestlingului, un adevăr alternativ, un show fără sfârșit.
Sunt multe lucruri, noțiuni și fapte incluse în această carte, sunt punctate concepte clare despre procesul automatizării generării și propagării știrilor false cu ajutorul unor instrumente software bazate pe niște algoritmi care, în ultimă instanță, suplinesc și chiar elimină nevoia deciziei umane.
Învățăminte/Concluzii/Acțiune
Aprecieri personale
Am văzut/citit și acuze de partizanat aduse cărții, conform cărora exemplele negative oferite ar fi selectate doar dinspre o anumită parte, dinspre Rusia, China și alte țări iliberale/dictaturi. Dar, din moment ce e prezentat chiar exemplul scandalului Cambridge Analytica, e greu să susții ideea partizanatului.
De fapt, cred că ceea ce e important pentru fiecare dintre noi, ceea ce ar trebui să înțelegem trece dincolo de exemplele oferite, e vorba de pericolul de influențare la care e expus oricine folosește în primul rând rețelele sociale. Și asta indiferent de unde ar veni acest pericol…
Recenzie
Împănată cu exemple concrete, bazată pe o foarte bogată bibliografie, cu multe note de subsol ce toate indică un consistent efort de documentare, cartea poate constitui un duș rece pentru multe minți pierdute în hățișul de false informații livrate tot mai mult pe rețelele sociale spre care au dat năvală oamenii.
Extragerea adevărului din ceea ce citim pare să presupună mai mult efort astăzi decât în trecut. Jurnaliștii, fie ei „profesioniști” sau de ocazie, sau cel puțin unii dintre ei, pare că au renunțat la datoria simplă a verificării faptelor, pasându-ne nouă, consumatorilor de știri, această responsabilitate. De fapt, pare că unii dintre „jurnaliști”/generatori de știri s-ar bucura enorm dacă cele scrise de ei n-ar mai fi deloc verificat…
Ne îndreptăm cu viteză spre o nouă lume: una a oglinzilor strâmbe, una făcută nu neapărat de roboți, ci de unii dintre semenii noștri, care au învățat să se folosească de tehnologii avansate… E lumea post-adevăr, o lume bazată predominant pe emoție, nu pe faptele, pe frământările și reacții viscerale și nu pe rațiune, informația verificată. Suntem deja, o vedem, într-o vreme a tribalismului digital, o lume în care noi, oameni de rând și mari consumatori de media, am ajuns să fim o masă de manevră aflată la dispoziția „fabricanților de realitate”.
Oportunitate și actualitate
Cartea de față vine în momentul potrivit. Țările europene și societățile lor trec printr-o fază de dezorientare, uneori chiar de dezbinare. Fake news reprezintă termenul-cheie, o unealtă puternică în mâna celor care râvnesc să slăbească sistemele democratice de tip occidental. Matrioșka mincinoșilor propune cititorului o interpretare critică a unei epoci tulburi și îi înlesnește înțelegerea mecanismelor mediatice și politice care stăpânesc lumea de astăzi. Cartea se bazează pe o vastă bibliografie internațională și ajută cititorul român să plaseze dezvoltările politice din România într-un context mai larg. interpretarea impresionează mai ales prin anvergura analizei și prin spiritul civic – cel mai bun antidot împotriva forțelor iliberale.
Interiorizare
Dacă ne punem cu adevărat problema extragerii unor înțelegeri profunde a lecțiilor oferite de această carte, există câteva ce-ar trebui reținute:
- Dictaturile sunt primele care încearcă să-și influențeze proprii cetățeni, folosindu-se de noile tehnologii.
- În ziua de azi, apartenența la o rețea socială presupune și o anumită responsabilitate personală, în sensul de a evita reacția emoțională nedublată de rațiune. În general, știrile false fac ape la emoție, încercând ca prin ea să înlocuiască și să anihileze spiritul critic.
- Verificarea faptelor prezentate de orice știre a devenit o necesitate.
- Conștientizarea faptului că orice mare jucător de pe rețeaua globală numită Internet nu vrea altceva decât atenția noastră, timpul nostru și datele noastre, pe care ulterior le poate valorifica.
Concluzie
Scrisă în 2018, cartea ar trebui privită ca un semnal de alarmă a ceea ce urma să facă Rusia: invadarea armată a Ucrainei din 24 februarie 2022…
- Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024
Înapoi