---

O scurtă prezentare

Cu totul întâmplător am dat peste această carte. Dar n-am regretat timpul alocat lecturării ei. Mi-a dovedit că o minte deschisă, chiar dacă aparține unui cleric, are capacitatea de a se ridica deasupra doctrinei în care s-a format, reușind să-și păstreze obiectivitatea și să prezinte (uneori cu umor subtil) diversele credințe religioase ce-au dominat mințile oamenilor de mii și mii de ani…

Despre autor

Richard F. Holloway este scriitor și radiodifuzor scoțian. A fost fost episcop de Edinburgh în Biserica Episcopală Scoțiană. S-a născut în 1933. Între 1958 și 1986 a fost curator, vicar și rector la diferite parohii din Anglia, Scoția și Statele Unite. El a fost episcop de Edinburgh din 1986 și a fost ales Primus al Bisericii Episcopale Scoțiene în 1992. A demisionat din aceste funcții în 2000 și este acum considerat una dintre cele mai deschise și controversate personalități din biserică, fiind agnostic, cu o viziune largă asupra lumii și comentând în detaliu problemele referitoare la credința religioasă în lumea modernă. Poziția sa teologică a devenit din ce în ce mai radicală și s-a descris ca fiind un „post-religionist”, cu o puternică credință în umanitate.

Autorul a pus sub semnul întrebării și a abordat probleme etice complexe în domeniile sexualității, drogurilor și bioeticii. A scris mult pe aceste subiecte, fiind autorul a peste 20 de cărți care explorează relația lor cu religia modernă.

Holloway a fost ales membru al Societății Regale din Edinburgh (1997) și deține diplome onorifice de la universitățile din Strathclyde (1994), Aberdeen (1997), Napier (2000), Glasgow (2002) și St. Andrews (2017). A fost profesor de divinitate la Gresham College din City of London. Din 1990 până în 1997, a fost membru al Autorității pentru Fertilizare Umană și Embriologie și a ocupat funcția de președinte al Grupului de conducere al BMA pentru etică și genetică. De asemenea, a fost membru al Broadcasting Standards Commission și este fost președinte al Scottish Arts Council și al Sistema Scotland.

Holloway a fost recenzent și scriitor pentru presă timp de mai mulți ani, inclusiv pentru „The Times”, „The Guardian”, „The independent”, „Sunday Herald” și „The Scotsman”. De asemenea, este un prezentator frecvent la radio și televiziune, fiind gazda serialelor de televiziune BBC „When I Get to Heaven”, „Holloway’s Road” și „The Sword and the Cross”. În ultimul timp, găzduia programul de recenzii de carte BBC Radio Scotland Cover Stories. La 28 mai 2012 a început să prezinte un program de 15 minute despre credință și îndoială, după The World at One la BBC Radio 4, intitulat „Honest Doubt: The History of an Epic Struggle” și în 2016 a prezentat seria Radio 4 „Three Score Years and Ten”, o reflecție asupra mortalității umane.

Poate că un citat dintr-o lucrare a sa merită reprodus aici:

Traducător

• Diana Popescu-Marin

Rezumat

Introducere

Privind istoria omenirii, n-ai cum să ignori fenomenul religios… În orice perioadă a vieții sociale umane ne-am uita, vom constata o constantă: nevoia omului de a crede în ceva, ceva supranatural, care să-i confere măcar speranță, dacă nu altceva. De aceea, întrebările cu care-și începe autorul cartea, pot fi considerate foarte importante. Dar răspunsul rapid ce le urmează, ar trebui să dea de gândit:

Iar la întrebarea „Ce este religia?” ChatGPT precizează:

Prin urmare, e absolut necesar să facem o clară diferențiere între niște noțiuni pe care, în general, oamenii le (cam) amestecă, punându-le într-o aceeași oală, și conectându-le mental semnificațiile:

Moise

În capitolul dedicat lui Moise, autorul examinează figura lui Moise din perspectiva istoriei și a credinței. Holloway începe prin a discuta istoria evreilor, un popor nomad și pastoral din Orientul Mijlociu. Cu toate că evreii nu erau înzestrați cu o cultură și o civilizație puternice, ei aveau o tradiție religioasă bogată, care a fost transmisă de-a lungul generațiilor.

Probabil că Moise a fost un lider al evreilor în secolul al XIII-lea î.Cr., cel care i-a condus din Egipt spre Pământul Făgăduinței. În ceea ce privește legenda exodului, Holloway sugerează că aceasta poate fi interpretată simbolic ca o eliberare a evreilor din sclavie și subjugare și ca o încercare a acestora de a-și găsi un nou sens și un nou scop în viață.

Este subliniat, de asemenea, faptul că învățăturile lui Moise au fost transmise prin intermediul celor zece porunci, care au stabilit un set de norme etice și morale pentru evrei. Aceste legi au fost concepute pentru a promova echitatea, justiția și compasiunea în societatea evreiască.

Cu toate acestea, Holloway remarcă că, deși învățăturile lui Moise erau în mare parte bune și echitabile, ele erau, de asemenea, caracterizate de violență și intoleranță. El subliniază, de exemplu, modul în care evreii au fost instruiți să urmărească și să distrugă alte culturi și religii.

Autorul analizează și modul în care figura lui Moise a fost interpretată și reprezentată în istorie și în artă. El ne arată că Moise a fost deseori portretizat ca un conducător puternic și carismatic, dar și ca un profet și un înțelept. Cartea argumentează că această interpretare a lui Moise a influențat modul în care evreii și creștinii l-au perceput de-a lungul istoriei.

Se mai subliniază că, în ciuda controverselor și a interpretărilor diferite ale vieții și învățăturilor lui Moise, figura sa a fost una dintre cele mai importante și mai influente din istoria religiilor. El sugerează că învățăturile lui Moise pot fi interpretate într-un mod pozitiv și constructiv, astfel încât să se promoveze echitatea, compasiunea și toleranța între oameni.

Ușile

Capitolul al doilea al cărții intitulat „Ușile” explorează modul în care oamenii au încercat să găsească un sens și o valoare în viață prin intermediul religiei. Autorul începe prin a discuta ideea de ușă ca simbol al trecerii de la un stadiu al vieții la altul, de la o stare la alta. El argumentează că religia a fost folosită de oameni ca o cale de a trece prin aceste uși și de a găsi sens și direcție în viață.

Asta e afirmația fiecărui profet… În plus, venerarea acestei forțe ar fi cel mai bun răspuns la existența ei…

Holloway explorează apoi modul în care religiile lumii au creat diferite tipuri de uși și porți. El discută ideea de ușă în creștinism, care simbolizează trecerea de la lumea pământească la cea divină, dar și ideea de ușă în islam, care simbolizează trecerea de la ignoranță la cunoaștere. De asemenea, subliniază faptul că religiile au creat uși și porți pentru a proteja și a separa credincioșii de lumea profană. El discută ideea de separare în iudaism, unde evreii sunt considerați aleși și separați de restul lumii.

Este explorată și ideea de uși și porți în religiile orientale, cum ar fi hinduismul și budismul. El argumentează că aceste religii văd viața ca fiind un ciclu perpetuu de naștere și moarte și că oamenii găsesc un sens în viață prin evadarea din acest ciclu.

În final, Holloway subliniază faptul că religia poate oferi oamenilor o cale de a găsi sens și valoare în viață, dar că poate fi, de asemenea, o sursă de conflict și de diviziune. El subliniază importanța toleranței și a înțelegerii între religii și subliniază faptul că ușile și porțile pot fi, de asemenea, deschise și invitante, și nu doar protectoare și separate.

În general, acest capitol al cărții oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care religia a fost utilizată de oameni pentru a găsi sens și valoare în viață prin intermediul diferitelor tipuri de uși și porți. Holloway subliniază, de asemenea, importanța toleranței și a înțelegerii între religii și subliniază faptul că religia poate fi o forță pozitivă în viața oamenilor, dacă este folosită într-un mod pozitiv și constructiv.

Roata

Al treilea capitol al cărții, „Roata”, autorul explorează ideea de ciclicitate și de întoarcere în religii, precum și modul în care acestea au influențat gândirea și viața oamenilor de-a lungul istoriei. E vorba despre ideea că viața este un ciclu infinit de naștere, moarte și renaștere. Începe prin a discuta simbolismul roții în diferite culturi și religii din întreaga lume. El subliniază faptul că roata reprezintă ciclul vieții și al morții, precum și ideea de revenire și de repetare a experiențelor și a evenimentelor.

Holloway explorează, de asemenea, ideea de ciclu în religiile orientale, cum ar fi hinduismul și budismul. El argumentează că aceste religii văd viața ca un ciclu perpetuu de naștere și moarte și că găsesc un sens în viață prin evadarea din acest ciclu prin intermediul reîncarnării. Este subliniat faptul că ideea de ciclu a fost prezentă și în religiile antice din Egipt și Mesopotamia, unde se credea că viața de după moarte este o continuare a vieții pământești. Roata simbolizează ciclul naștere-moarte-renaștere și trans-migrarea sufletelor. Autorul discută conceptul de karma, care afirmă că acțiunile oamenilor în această viață le vor afecta reîncarnarea și karma viitoare.

Holloway discută, de asemenea, ideea de ciclu și de întoarcere în creștinism, unde se crede că după moarte oamenii vor fi judecați și vor fi trimiși fie în Rai, fie în Iad. El argumentează că această idee se bazează pe ideea de revenire și de ciclu, în sensul că oamenii primesc ceea ce au dat în timpul vieții lor. Apare deci ideea de judecată și recompensă, continuare a conceptului de viață după moarte și modul în care creștinismul oferă o cale de a scăpa din ciclul de naștere și moarte prin acceptarea credinței în Cristos.

Conceptul de ciclicitate este o idee puternică în religiile lumii și că oferă oamenilor un mod de a înțelege schimbările inevitabile ale vieții și a le face față. Este prezentat modul în care acest concept poate oferi confort și înțelegere în fața morții și pierderii.

În final, Holloway subliniază faptul că ideea de ciclu și de revenire este prezentă în multe religii și culturi din întreaga lume și că reprezintă o modalitate de a găsi un sens și o direcție în viață. El subliniază, de asemenea, faptul că această idee poate fi folosită într-un mod pozitiv și constructiv, pentru a ajuta oamenii să se concentreze asupra valorilor și scopurilor lor și să-și găsească un sens în lume.

Cu toate acestea, se subliniază, de asemenea, că ideea de ciclicitate poate fi, de asemenea, un obstacol pentru dezvoltarea și progresul uman. Autorul discută modul în care acest concept poate fi folosit pentru a justifica și perpetua inegalitatea și suferința în lume.

În general, capitolul 3 al cărții „Mică istorie a religiilor” oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care religiile din întreaga lume au utilizat simbolismul roții pentru a reprezenta ciclul vieții și al morții, precum și ideea de revenire și de repetare a experiențelor și a evenimentelor. Holloway subliniază faptul că ideea de ciclu și de revenire este prezentă în multe religii și culturi din întreaga lume și că poate fi folosită într-un mod pozitiv și constructiv pentru a ajuta oamenii să-și găsească un sens și o direcție în viață, fără a uita să prezinte limitările acestei idei, subliniind importanța toleranței.

Unul în multe

În acest capitol este introdus conceptul de monoteism, care afirmă existența unui singur Dumnezeu. Holloway începe prin a discuta religiile politeiste, cum ar fi religia greacă și romană, unde există mai mulți zei și zeițe care conduc diverse aspecte ale vieții. El explică modul în care politeismul a oferit oamenilor o explicație pentru evenimentele naturale fiind astfel o sursă de confort și protecție emoționale.

Autorul trece apoi la discutarea originilor monoteismului în religiile abrahamice: iudaism, creștinism și islam. Este explorat conceptul de Dumnezeu unic, care este transcendent și omnipotent, dar și modul în care acest concept a schimbat modul în care oamenii înțeleg lumea și viața lor.

Este subliniată importanța credinței într-un Dumnezeu unic în religiile avraamice și modul în care aceasta a oferit oamenilor o cale de a-și găsi un sens și un scop în viață. El discută, de asemenea, modul în care credința într-un Dumnezeu unic a fost folosită pentru a justifica războaiele, conflictul religios fiind o constantă de-a lungul istoriei.

Autorul explorează, de asemenea, modul în care monoteismul a influențat arta și cultura, inclusiv literatura și artele vizuale, precum și arhitectura religioasă, precum catedralele și moscheile.

Se arată și chiar se subliniază faptul că monoteismul nu a fost întotdeauna unificator, el putând fi, de asemenea, un instrument de diviziune și conflict între religii și grupuri etnice. E discutat modul în care monoteismul poate fi folosit pentru a perpetua inegalitatea și discriminarea.

În final, Holloway subliniază faptul că conceptul de Dumnezeu unic este o idee puternică și influentă în religiile lumii și poate oferi oamenilor un sens de direcție și scop în viață. El subliniază, de asemenea, importanța înțelegerii și toleranței între religii și subliniază faptul că monoteismul poate fi folosit pentru a uni oamenii în loc să-i divizeze.

Acest concept de monoteism este unul puternic, el influențând nu doar religiile lumii, ci și arta și cultura. Holloway subliniază, de asemenea, atât beneficiile cât și limitările acestei idei și subliniază importanța toleranței și a înțelegerii între religii.

Prințul devenit Buddha

Acesta e un capitol ce explorează viața și învățăturile lui Buddha, fondatorul budismului. Începe prin a prezenta viața lui Buddha și circumstanțele care l-au dus să își părăsească viața regală și să călătorească în căutarea înțelepciunii. Autorul explorează modul în care Buddha a fost influențat de diferitele religii și filozofii pe care le-a întâlnit în timpul călătoriilor sale.

Autorul discută apoi cele patru adevăruri nobile, care formează baza învățăturilor lui Buddha și sunt esențiale pentru înțelegerea budismului. Aceste adevăruri includ faptul că suferința este inevitabilă, că suferința este cauzată de dorințele noastre, că suferința poate fi eliberată și că eliberarea este posibilă prin practicarea budismului, care într-adevăr, pare a fi o practică, nu o credință.

Holloway explorează, de asemenea, conceptele de karma și reîncarnare în budism și modul în care acestea influențează învățăturile budiste despre suferință și eliberare. Autorul discută, de asemenea, practicile și ritualurile budiste, cum ar fi meditația și rugăciunile, și modul în care acestea sunt utilizate pentru a ajuta practicanții să obțină eliberarea de suferință.

Este subliniată importanța învățăturilor lui Buddha în contextul modern, în special în ceea ce privește necesitatea de a trăi o viață simplă și de a evita atașamentul excesiv față de lucruri materiale. Se prezintă modul în care budismul s-a răspândit în Asia și în alte părți ale lumii și modul în care a influențat alte religii și filosofii.

Holloway subliniază importanța învățăturilor lui Buddha în lumea modernă, în special în ceea ce privește necesitatea de a găsi un echilibru între nevoile noastre materiale și spirituale și de a trăi o viață simplă și armonioasă.

Să nu faci rău

E vorba aici despre o idee simplă: cea a eticii și moralității în diverse religii, precum creștinismul, iudaismul, islamul, hinduismul și budismul.

Autorul începe prin a explora ideea de moralitate și cum aceasta este definită în diferitele religii. Deși există unele diferențe în ceea ce privește detaliile, majoritatea religiilor se concentrează pe ideea de a face binele și de a evita răul. Este subliniată importanța acestei idei de moralitate, dar și modul în care ea a evoluat de-a lungul istoriei omenirii.

Autorul discută apoi ideea de etică în diferitele religii și cum aceasta poate fi aplicată în viața de zi cu zi. El examinează diversele probleme etice, cum ar fi avortul, eutanasia și drepturile animalelor, și modul în care acestea sunt abordate în diferitele religii.

Se subliniază, de asemenea, faptul că unele religii, cum ar fi creștinismul și islamul, pun un mare accent pe justiție și pe respectarea legilor și regulilor. Alte religii, cum ar fi hinduismul și budismul, se concentrează mai mult pe cultivarea virtuților personale, cum ar fi compasiunea și iubirea, și pe practicarea unor reguli morale.

Autorul discută, de asemenea, ideea de păcat și de cum aceasta este abordată în diversele religii. Deși există unele diferențe în ceea ce privește ceea ce este considerat a fi un păcat, majoritatea religiilor se concentrează pe ideea de a face bine și de a evita păcatul.

Apoi este explorat modul în care diversele religii abordează ideea de iertare și cum aceasta este legată de ideea de moralitate. El subliniază importanța iertării în viața de zi cu zi și modul în care aceasta poate ajuta la promovarea păcii și armoniei în lume.

Se afirmă faptul că, în ciuda diferențelor de detaliu, majoritatea religiilor se concentrează pe ideea de a face binele și de a evita răul, și că această idee de moralitate este esențială pentru binele omenirii.

Pribeagul

Un capitol ce explorează tema religiilor mistice și a căutării spirituale personale, folosind drept exemplu religia sufismului din islam.

Autorul subliniază faptul că, în timp ce majoritatea religiilor se concentrează pe dogme și ritualuri, există și religii care se concentrează mai mult pe experiența personală și spirituală a individului. Aceste religii sunt adesea numite religii mistice sau contemplative, și se concentrează pe căutarea experienței spirituale directe, precum rugăciunea și meditația. Astfel, sufiții, spune el, caută să atingă uniunea cu divinitatea prin intermediul meditației și rugăciunii, și prin cultivarea virtuților personale cum ar fi iubirea și compasiunea.

Se arată că sufismul a fost adesea criticată de către islamul tradițional pentru că își concentrează prea mult atenția pe experiența personală și spirituală, și nu pe dogme și ritualuri. Cu toate acestea, el argumentează că religiile mistice sunt importante pentru că oferă o alternativă la religia tradițională și promovează toleranța și compasiunea față de alte religii și culturi. Se argumentează că, prin concentrarea pe experiența personală și spirituală, religiile mistice pot ajuta la dezvoltarea unei perspective mai largi și mai profunde asupra lumii și a divinității. Autorul discută, de asemenea, conceptul de călătorie spirituală sau căutare, care este adesea asociat cu religiile mistice.

Holloway discută, de asemenea, ideea de pribeag sau căutător spiritual și cum aceasta este asociată cu religiile mistice. El subliniază faptul că pribeagul este adesea văzut ca un outsider sau o persoană care nu se conformează cu religia și societatea tradiționale. Cu toate acestea, el argumentează că pribegii sunt adesea cei care au descoperit adevăruri profunde și semnificative în ceea ce privește natura lumii și a divinității, ducând la profunde transformări.

În păpuriș

Se vorbește aici despre tradițiile religioase ale populațiilor care trăiesc în zonele mlăștinoase ale lumii, precum și despre relația lor cu mediul înconjurător. Autorul începe prin a discuta despre importanța mlaștinilor pentru populațiile indigene, care le văd ca pe un loc sacru și ca pe o sursă de hrană și resurse naturale. În multe dintre aceste culturi, există o credință în spiritele pădurii și ale apelor, care sunt responsabile de prosperitatea sau de dezastrul comunității. De exemplu, populațiile din regiunea Amazonului cred că spiritul Pachamama îi protejează și îi hrănește, în timp ce popoarele din Insulele Solomon cred că spiritele apelor pot fi înfuriate printr-un comportament necorespunzător.

Se arată că aceste credințe religioase sunt strâns legate de tradițiile de vânătoare și de recoltare, care depind de ciclurile naturii. Pentru aceste populații, mediul înconjurător nu este doar o resursă, ci o parte integrantă a vieții lor și a spiritualității lor.

Autorul explorează, de asemenea, influențele religioase externe asupra acestor populații. De exemplu, creștinismul a fost introdus în multe dintre aceste regiuni prin intermediul misionarilor, dar adesea aceasta a dus la conflicte cu tradițiile și credințele indigene. Se arată că misiunile creștine au adus uneori beneficii practice, cum ar fi accesul la asistență medicală și educație, dar că acestea au și distrus tradițiile și credințele locale.

De asemenea, este abordată problema schimbărilor climatice și a impactului lor asupra comunităților indigene din zonele mlăștinoase. În ultimii ani, multe dintre aceste comunități au fost afectate de creșterea nivelului mării și de degradarea habitatelor lor naturale. Autorul argumentează că aceste schimbări au un impact semnificativ asupra spiritualității și tradițiilor acestor populații, deoarece ele sunt legate strâns de mediul înconjurător.

Aceste comunități sunt uneori tratate cu dispreț de către societatea globală. De exemplu, unele dintre ele sunt considerate primitive sau retrase într-un mod inutil, iar tradițiile lor sunt adesea ignorate sau denigrate. Autorul îndeamnă la o mai mare înțelegere a acestor populații și a credințelor lor lucru care ar contribui la menținerea diversității și evitarea uniformizării societății umane.

Cele zece porunci

Se explorează aici istoria și semnificația celor zece porunci din Vechiul Testament. Autorul începe prin a sublinia că cele zece porunci sunt unele dintre cele mai cunoscute și importante texte religioase din lume. Acestea reprezintă un set de reguli date de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai și sunt considerate a fi fundamentul moral al civilizației occidentale. Holloway dezvăluie că cele zece porunci apar în două locuri diferite din Vechiul Testament, în cărțile Exodul și Deuteronomul, și că există unele diferențe subtile între cele două versiuni.

Autorul continuă prin a explica că cele zece porunci pot fi împărțite în două categorii: cele care se referă la relația omului cu Dumnezeu și cele care se referă la relația omului cu ceilalți oameni. Primele patru porunci se referă la relația omului cu Dumnezeu și îndeamnă oamenii să nu aibă alți dumnezei în afară de YHWH, să nu facă idoli, să nu ia numele Domnului în zadar și să păstreze ziua de Sabat sfântă.

Celelalte șase porunci se referă la relația omului cu ceilalți oameni și includ: să onorezi tatăl și mama, să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu furi, să nu spui minciuni despre aproapele tău și să nu invidiezi bunurile altora. Se subliniază că aceste porunci sunt importante nu doar dintr-un punct de vedere moral, ci și dintr-un punct de vedere social, deoarece ele formează baza unei societăți morale și etice.

Autorul analizează fiecare dintre cele zece porunci în detaliu, evidențiind modul în care acestea au fost interpretate și aplicate de-a lungul istoriei. De exemplu, el discută despre cum porunca „să nu ucizi” a fost interpretată diferit în diferite culturi și epoci, iar porunca „să nu comiți adulter” a fost folosită în trecut pentru a justifica restricții asupra sexualității și a drepturilor femeilor.

Se remarcă, de asemenea, că unele dintre cele zece porunci sunt mai ușor de urmat decât altele și că multe dintre ele par să fie la fel de importante sau mai puțin importante decât altele. De exemplu, porunca „să nu furi” pare să fie mai importantă decât porunca „să nu invidiezi bunurile altora”, deoarece furtul poate avea consecințe mai grave asupra altor oameni.

În încheierea capitolului, autorul subliniază faptul că cele zece porunci rămân o sursă de norme morale și pentru societatea contemporană.

Profeții

Cum au apărut și cum au evoluat mișcările profetice în cadrul diferitelor religii ale lumii? Autorul începe prin a examina originea cuvântului „profeție” și semnificația sa în diferite contexte religioase.

O primă atenție este acordată Iudaismului, unde profeții erau considerați a fi mesagerii lui Dumnezeu cărora li se transmiteau cuvintele divine. Aceștia erau adesea critici față de liderii evrei și încercau să îi îndrepte pe aceștia pe calea cea dreaptă. Cartea Regilor și Cartea lui Isaia sunt două exemple de cărți din Vechiul Testament care conțin profeții ale evreilor.

Autorul vorbește apoi despre profețiile creștine și se concentrează în special pe profetul Iisus, considerat a fi cel mai important profet creștin. Se reține că Iisus nu a fost singurul profet creștin, dar a fost cel care a atras cel mai mult atenția și care a influențat cel mai mult creștinismul.

Islamul are, de asemenea, un concept puternic al profeției, cu Mahomed considerat a fi ultimul și cel mai important profet al religiei. Mahomed a fost cel care a transmis revelațiile lui Allah, care au devenit ulterior Coranul.

Autorul ne prezintă și mișcările religioase care au apărut ca urmare a unor profeți auto-proclamați. Aceste mișcări sunt adesea în afara religiilor tradiționale și pot fi considerate secte. Un exemplu important este cel al lui Joseph Smith, fondatorul Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, care a pretins că a primit revelații divine și a publicat Cartea lui Mormon.

Se arată că mișcările profetice au jucat un rol important în istoria religiilor, în special în ceea ce privește schimbările și evoluția acestora. În multe cazuri, profeții au adus o nouă înțelegere a religiei și au contribuit la reformarea și modernizarea acesteia. Este prezentată o analiză detaliată a profețiilor din Iudaism, Creștinism și Islam și se arată că acestea au jucat un rol semnificativ în istoria religiilor…

Sfârșitul

Biblia creștină a împărțit lucrurile rele celor patru călăreți ai Apocalipsei: Războiul, Foamea, Bolile și Moartea. Acest capitol al cărții abordează suferința poporului evreu ca întreg. Israelul a devenit o teocrație după ieșirea din sclavia egipteană. Poporul evreu a fost îndrumat de niște agenți apocaliptici, primul fiind Daniel, unul din evreii exilați în Babilon. A se vedea „Cartea lui Daniel”.

Practic, odată cu acest Daniel, „pe scena istoriei a apărut un nou personaj, deopotrivă important și iritant, ereticul”. Astfel de personaje pun întrebări ciudate, contrazicând majoritatea sistemelor de gândire…

Ereticul

Aici, autorul analizează conceptul de erezie, dar și modul cum a fost tratat acest concept în istoria religiilor.

Se începe cu o discuție despre cum ereziile sunt de fapt parte integrantă a istoriei religiilor, și cum acestea au fost în general respinse de bisericile dominante. Se notează că, în ciuda acestor respingeri, ereziile au jucat un rol important în modelarea și definirea religiilor, iar uneori chiar au dus la apariția unor noi curente religioase.

Autorul face apoi o trecere în revistă a unor exemple de erezie și cum acestea au fost tratate de către biserici. De exemplu, el discută despre gnosticii din primele secole ale creștinismului, care puneau accentul pe cunoașterea directă și personală a divinității. Ei au fost respinși ca eretici de către biserica ortodoxă din cauza teologiilor lor heterodoxe și a refuzului lor de a se supune autorității bisericii, dar care și-au păstrat unele idei și învățături care au influențat creștinismul timpuriu și ulterior.

Un alt exemplu de erezie este arianismul, o doctrină creștină din secolul al IV-lea care susținea că Iisus nu era divin, ci doar un om ales de Dumnezeu. Arianismul a fost condamnat ca erezie de către biserica creștină oficială, iar urmașii săi au fost persecutați și asupriți.

Se subliniază, de asemenea, că ereziile nu sunt neapărat o problemă exclusiv creștină, ele putând fi întâlnite și în alte religii. Se discută despre diferitele curente eretice din islam, cum ar fi cei care au respins autoritatea califilor și au susținut că liderii religioși ar trebui să fie aleși de către comunitate. Autorul explică și faptul că multe din aceste erezii au apărut în contextul unor schimbări sociale, politice sau culturale importante, iar opoziția lor față de biserica dominantă a fost adesea motivată de nevoia de a răspunde acestor schimbări.

În final, Holloway abordează conceptul de erezie în contextul lumii contemporane. El notează că, într-o lume în care diversitatea religioasă și secularizarea sunt în creștere, conceptul de erezie nu mai este atât de relevant ca în trecut. Cu toate acestea, el susține că ideea de a pune la îndoială autoritatea religioasă și de a căuta să înțelegi mai profund învățăturile religioase rămâne importantă.

Ni se oferă astfel o perspectivă interesantă asupra conceptului de erezie și modul în care acesta a influențat istoria religiilor. Holloway subliniază faptul că ereziile au jucat un rol important în modelarea religiilor și că acestea nu trebuie neapărat respinse ca fiind negative. El recunoaște, de asemenea, că într-o lume secularizată și pluralistă, conceptul de erezie nu mai este atât de relevant ca în trecut, dar că ideea de a pune la îndoială doctrinele curente își are propria importanță.

Ultima bătălie

De ce „ultima”? De fapt, cea mai recentă! Holloway analizează situația actuală a religiilor și modul în care acestea se adaptează la schimbările din lumea modernă. Și începe prin a sublinia că religia este încă foarte prezentă în lume, chiar dacă ea nu mai este la fel de omniprezentă și omnipotentă precum era în trecut. Oamenii continuă să se îndrepte către religie pentru a găsi sens și scop în viață, pentru a-i ajuta să facă față suferinței și pentru a-și explora spiritualitatea. Și totuși, se notează că această dorință de a se îndrepta către religie nu mai este atât de puternică precum a fost odată și că mulți oameni își construiesc acum propriile lor filosofii de viață și spiritualități fără a se baza pe religie.

Autorul discută, de asemenea, despre impactul tehnologiei și al globalizării asupra religiei. Pe de o parte, internetul și social media au făcut ca informațiile despre diferite religii și filosofii să fie mai accesibile decât oricând. Oamenii pot căuta și găsi informații despre orice subiect, inclusiv religie, într-un mod mai ușor decât în trecut. Pe de altă parte, globalizarea a dus la o creștere a pluralismului și diversității religioase, cu oameni de diferite credințe care trăiesc și interacționează unii cu alții într-un mod mai intens decât în trecut.

Care să fie rolul religiei în politica contemporană? În multe părți ale lumii, religia continuă să fie o forță puternică în politica națională și internațională. De exemplu, grupurile religioase influențează adesea deciziile politice în statele musulmane, în timp ce creștinismul conservator joacă un rol important în politicile din Statele Unite. Cu toate acestea, Holloway observă că există și o mișcare de laicizare în multe părți ale lumii, iar oamenii din ce în ce mai des preferă să nu aibă nimic de-a face cu religia în viața lor politică.

Autorul discută, de asemenea, despre modul în care religiile se adaptează la schimbările lumii contemporane. Unele religii au adoptat o poziție mai liberală față de probleme precum avortul și homosexualitatea, în timp ce altele continuă să aibă o poziție conservatoare. În plus, religiile se adaptează și la schimbările tehnologice, cu biserici care își deschid propriile canale pe YouTube sau care folosesc noile tehnologii de promovare și… îndoctrinare…

Religia lumească

Ce este conceptul de religie seculară (vezi secularism), adică de trăire religioasă într-un context lumesc sau secular. Acest fenomen a devenit tot mai important în lumea modernă, când oamenii care caută o conexiune spirituală fără a se angaja în religii organizate sau în structuri tradiționale.

Se discută despre istoria religiilor, subliniind că mulți oameni au fost întotdeauna critici față de religiile organizate și de dogmele lor restrictive. În secolul al XVIII-lea, Iluminismul a adus o schimbare semnificativă în această privință, promovând idei de libertate, egalitate și rațiune și respingând puterea și autoritatea bisericii. Cu toate acestea, aceste idei nu au reușit să înlocuiască religia, care a continuat să joace un rol important în viața oamenilor.

În secolul al XIX-lea, au apărut mișcări religioase precum spiritismul și teosofia, care au încurajat o trăire spirituală individuală, independentă de instituțiile tradiționale. În secolul al XX-lea, au apărut alte mișcări, precum New Age și Umanismul Secular, care au promovat o perspectivă spirituală mai amplă, care să cuprindă toată lumea și care să se concentreze pe îmbunătățirea condiției umane.

Autorul mai discută despre diferența dintre religie și spiritualitate, subliniind că, în timp ce religia se concentrează adesea pe reguli și dogme, spiritualitatea se concentrează pe experiența interioară și pe trăirea unui sens mai profund al existenței. El observă că multe dintre mișcările religioase lumești se concentrează pe această experiență interioară, încurajând practici precum meditația și yoga.

În sfârșit, se face și o analiză a unor figuri importante ale religiei lumești, cum ar fi Carl Jung, care a susținut că spiritualitatea este o nevoie naturală a omului și că religia poate fi o formă de îndeplinire a acestei nevoi, sau Joseph Campbell, care a subliniat importanța miturilor și simbolurilor în trăirea spirituală. El examinează, de asemenea, ideea de „misticism fără credință”, care se referă la căutarea unei experiențe spirituale profunde, în afara religiilor tradiționale.

Calea de urmat

Răscolind nămolul

Sunt explorate noile perspective privind religia, cele care au apărut în secolul al XX-lea. În această epocă, multe tradiții religioase au fost deschise pentru dialog și schimb de idei, iar multe persoane au adoptat o abordare mai liberă și mai individuală a spiritualității.

Se discută despre experiențele religioase directe, care nu necesită intermedierea instituțiilor religioase sau a cărților sfinte. Acest tip de spiritualitate se bazează pe introspecție și pe o conexiune personală cu divinitatea sau cu energia universală. O astfel de abordare este prezentă în mișcările New Age, care au câștigat popularitate în secolul al XX-lea.

Autorul discută apoi despre impactul psihologiei asupra religiei. Multe tradiții religioase au început să ia în considerare aspectele psihologice ale spiritualității, cum ar fi dezvoltarea personală și auto-cunoașterea. Această abordare psihologică a religiei a dus la apariția unor mișcări precum psihologia transpersonală, care se concentrează pe integrarea experiențelor spirituale în viața de zi cu zi.

Mai apare apoi tema feminismului și a egalității de gen în religie. În secolul al XX-lea, femeile și-au început lupta pentru egalitate în ceea ce privește drepturile și rolurile în cadrul bisericilor. Această luptă a dus la apariția unor noi tradiții religioase, precum Wicca, care pun un accent puternic pe echilibrul dintre energiile masculine și feminine.

Autorul discută apoi despre ecumenism și dialogul inter-religios. În secolul al XX-lea, multe tradiții religioase au început să își deschidă ușile pentru dialog și schimb de idei. Această abordare ecumenică a dus la apariția unor noi mișcări religioase, cum ar fi Unitarienii Universaliști, care se concentrează pe valorile comune ale tuturor tradițiilor religioase și promovează toleranța și înțelegerea între diferitele religii.

Se discută apoi noile perspective ale științei asupra religiei. Deși știința și religia au fost considerate adesea incompatibile, mulți oameni au început să vadă aceste două domenii ca fiind complementare. De exemplu, fizica cuantică a arătat că universul este mult mai misterios și mai complex decât se credea anterior, ceea ce a dus la apariția unor noi teorii despre natura divină a realității.

Religia furiei

E vorba aici despre impactul teoriei evoluției lui Charles Darwin asupra religiilor și a relației dintre religie și știință. Se arată felul în care religiile, în special creștinismul, au reacționat la teoria evoluționistă, văzând-o ca o amenințare la adresa credinței în creație și în divinitate.

Autorul subliniază faptul că teoria evoluției nu este o atacare directă la credința într-un creator divin, ci este mai degrabă o explicație științifică a modului în care speciile evoluează și se adaptează la mediul lor. Cu toate acestea, multe religii au fost reticente în a accepta această teorie și au încercat să o respingă sau să o interpreteze într-un mod care să se potrivească cu dogmele lor.

Au existat opinii divergente ale creștinilor cu privire la teoria evoluționistă. Unele biserici creștine, cum ar fi Biserica Catolică și multe biserici protestante, au acceptat teoria evoluționistă ca pe o explicare științifică a lumii și au încercat să o integreze în dogmele lor. Alte biserici, cum ar fi fundamentaliștii creștini, au respins teoria evoluționistă și au afirmat că ea contravine textului biblic și credinței lor într-un creator divin.

Autorul discută despre modul în care religiile care resping teoria evoluției au încercat să o respingă prin promovarea unor alternative, cum ar fi creaționismul și teoria designului inteligent. Se subliniază că aceste alternative nu sunt științifice și că ele nu au fost acceptate de comunitatea științifică din cauza lipsei de dovezi empirice.

Religiile care resping teoria evoluției și promovează alternativele lor sunt adesea motivate de dorința de a păstra credința lor într-un creator divin și de a-și menține o poziție centrală în lume. Ori religiile ar trebui să accepte că știința este o modalitate importantă de a înțelege lumea și că teoria evoluției poate fi compatibilă cu credința într-un creator divin. Religia și știința pot fi văzute ca două abordări diferite pentru a înțelege lumea și că ele nu trebuie să se excludă reciproc.

Războaie sfinte

Autorul explorează modul în care religiile au fost utilizate pentru a justifica războaiele și violența de-a lungul istoriei. Și începe prin a arăta că toate religiile au avut ideea de a lupta împotriva răului, dar cum este definit răul poate varia în funcție de religie. Această diferență în interpretarea răului a dus la conflicte între diferite grupuri religioase. De exemplu, cruciadele creștine au fost justificate prin ideea de a lupta împotriva musulmanilor și de a recâștiga controlul asupra teritoriilor sfinte din Orientul Mijlociu.

Religia a fost utilizată în mod frecvent pentru a justifica imperialismul și colonizarea. De exemplu, creștinii au considerat că este datoria lor de a „civiliza” populațiile indigene prin convertirea lor la creștinism și adoptarea stilului de viață occidental.

Cu toate acestea, utilizarea religiei în scopuri violente nu este specifică unei anumite religii. Se exemplifică cu jihadul islamic, care a fost justificat prin ideea că musulmanii trebuie să lupte împotriva necredincioșilor și să-i convertească la Islam. Se subliniază că religia poate fi utilizată în mod eronat de liderii politici care caută să obțină putere sau să distrugă o amenințare percepută.

Este inclusă și o discuție despre modul în care religiile au încercat să rezolve problemele violenței și ale războiului. De exemplu, budiștii promovează non-violența și compasiunea, iar creștinii au promovat ideea de iertare și reconciliere prin Isus Hristos. Problemele legate de violență și războaie nu pot fi rezolvate doar prin intermediul religiei. Se argumentează că o abordare mai eficientă ar fi să se lucreze la rezolvarea problemelor economice și sociale care stau la baza conflictelor. De asemenea, Holloway susține că este important să promovăm dialogul și să învățăm să ne înțelegem reciproc.

Deși religiile au fost utilizate în scopuri violente în trecut, ele pot fi folosite și pentru a promova pacea și înțelegerea între oameni. În acest sens, el consideră că religia poate fi o forță pozitivă în lumea noastră, cu condiția să fim conștienți de riscurile utilizării acesteia în mod incorect și să ne concentrăm pe valorile sale umanitare fundamentale.

Sfârșitul religiei?

Acest ultim capitol se concentrează pe provocările cu care se confruntă religia în era modernă și pe întrebarea dacă religia va supraviețui în viitor.

Autorul subliniază că în ultimii ani, oamenii din lumea întreagă au devenit tot mai laici, cu o creștere semnificativă a secularismului. Religia nu mai domină viața publică, iar în multe cazuri, societățile devin tot mai tolerante față de alternativele non-religioase. Cu toate acestea, se observă că religia încă reprezintă o forță semnificativă în multe părți ale lumii, în special în zonele rurale și în țările în curs de dezvoltare. Multe țări sunt puternic influențate de dogmele religioase, iar conflictul între religii rămâne o problemă majoră la nivel global.

Se sugerează că o cauză a declinului religiei este dezvoltarea științei și tehnologiei. În trecut, religia a oferit explicații pentru fenomenele naturale și umane, dar acum acestea sunt în mare parte înțelese prin intermediul științei. Oamenii din lumea modernă sunt mai sceptici în ceea ce privește credințele tradiționale și caută alternative în cadrul filosofiei sau a spiritului, fără a fi legați de vreo religie formală.

Autorul analizează, de asemenea, ideea că religia ar fi „înlocuită” de alte forme de credință sau cultură. El sugerează că această teorie este incorectă, deoarece religia încă există și este o forță importantă în multe culturi. În plus, alternativele non-religioase, precum consumul de droguri sau cultele sectare, nu oferă soluții durabile la problemele vieții.

Cu toate acestea, Holloway recunoaște că religia se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv probleme morale, criza credibilității, și o schimbare a priorităților și a valorilor societale. El susține că religia trebuie să se adapteze la aceste schimbări, să își redefinească rolul în lumea modernă și să își găsească noi moduri de a fi relevante și utile în viața oamenilor.

În final, Holloway concluzionează că religia poate supraviețui în viitor, dar numai dacă este dispusă să se adapteze și să evolueze în mod corespunzător. Religia trebuie să fie deschisă la dialog și să se îndepărteze de dogmatismul rigid. Trebuie să accepte noile descoperiri științifice și mai ales, să accepte dialogul…

Învățăminte/Concluzii/Acțiune

Aprecieri personale

Mi-a plăcut abordarea nediscriminatorie a diferitelor religii și credințe practicate de omenire. Mi-a plăcut curajul autorului de a se detașa de religia pe care a servit-o, de a se ridica deasupra și de a înțelege nevoia ancestrală a oamenilor de a crede în ceva mai presus de ei, chiar dacă asta nu le-a fost totdeauna benefic.

Apreciez diferențierea clară făcută în carte între credință, care poate fi practicată în plan personal și structurile organizatorice religioase care-și arogă capacitatea de a se impune ca intermediari între omul simplu și divinitate. Mai simplu spus, înțelegerea faptului că structurile organizatorice religioase sunt formate din niște negustori autoproclamați ai speranței indivizilor într-o „altă lume”, mai bună…

Recenzie

Oportunitate și actualitate

Putem considera oportună cartea lui Holloway? Cu siguranță! Este extrem de oportună și actuală în lumea de astăzi, în care diversitatea religioasă și culturală este din ce în ce mai mare și unde întrebările legate de religie, credință și spiritualitate sunt mai complexe și mai importante ca niciodată.

Una dintre cele mai importante contribuții ale cărții este abordarea sa critică și curajoasă a religiilor și a rolului lor în istoria umanității. Holloway nu ezită să evidențieze problemele și deficiențele religiilor, așa cum e, spre exemplu, utilizarea lor pentru a justifica violența și injustiția, sau modul în care acestea au fost folosite ca unelte pentru a controla și suprima oamenii. În același timp, autorul subliniază și beneficiile pe care le pot aduce religiile, precum conectarea lor cu o putere divină și oferirea unui cadru valoric pentru viața lor.

O altă caracteristică importantă a cărții este abordarea sa deschisă și inclusivă a diversității religioase și spirituale. Holloway evidențiază faptul că nu există o singură cale către adevărul religios sau spiritual și că există multe căi diferite pe care oamenii le pot urma pentru a se conecta cu divinitatea sau cu experiența spirituală. Cartea este un apel la toleranță și la înțelegerea diversității religioase și culturale.

În plus, cartea este actuală în contextul actual al lumii, o lume cu probleme religioase și culturale mai complexe și mai importante ca niciodată. Cu o creștere a extremismului religios și a intoleranței în multe părți ale lumii, cartea lui Holloway oferă o perspectivă importantă și necesară asupra istoriei și a rolului religiilor în lumea noastră de astăzi.

Acțiuni recomandate

• aprofundarea diverselor informații prin accesarea link-urilor către alte surse de informare suplimentară;
• înțelegerea diferenței dintre religie, indiferent de tipul ei, și structurile sale organizatorice.

Concluzie

În concluzie, cartea „Mică istorie a religiilor” de Richard F. Holloway este o lectură esențială și actuală pentru toți cei interesați de religie, spiritualitate și cultură. Cartea oferă o perspectivă critică și deschisă asupra religiilor și a rolului lor în istoria umanității și este un apel la toleranță și la înțelegerea diversității religioase.