De ce „recenzumate”?

Argumente pentru recenzumate

Poate fiecare din noi a pățit-o. Când citești multe cărți pe an, e posibil ca în decembrie, spre exemplu, să-ți fie extrem de greu să-ți amintești ideile utile, care ar fi trebuit să fie memorabile, din cărțile citite. Foarte puține informații rămân în memorie peste ani…

Să iei notițe pe durata lecturii unei cărți e o bună idee. Dar, acestea pot rămâne ascunse într-un caiet (ce poate ajunge într-un pod sau subsol), sau într-un computer, fără a mai vedea lumina zilei.

Poate fiecare din noi a pățit-o. Când citești multe cărți pe an, e posibil ca în decembrie, spre exemplu, să-ți fie extrem de greu să-ți amintești ideile utile, care ar fi trebuit să fie memorabile, din cărțile citite. Foarte puține informații rămân în memorie peste ani…

Adevăratul beneficiu al lecturii presupune o implicare mai mare și mai profundă, pentru a evita un consum pasiv de informații, fără amintiri durabile. Așa că, reducând ritmul consumului de carte, selectând (pe cât posibil) numărul titlurilor, am ajuns la această variantă a „recenzumatelor” făcute public, pe această platformă. Nu e altceva decât punerea în practică pe acest domeniu a anticului proverb „Non multa, sed multum”.

Crearea unui rezumat de carte necesită o cantitate surprinzătoare de creativitate și timp. adevărul este că acestea sunt mult mai mult decât rezumate. Uneori, cel puțin în cadrul recenziilor, destul de subiective (cum altfel?), se poate ajunge la reinterpretări. Insistând pe anumite aspecte în defavoarea altora și hotărând cum sunt prezentate, practic interpretez cartea prin propria viziune.

Deși încerc să fiu obiectiv în partea rezumativă, e posibil să nu reușesc 100%. Ca orice repovestire, rezumatul poate fi cumva părtinitor, dar poate fi părtinitor în mod util. Poate fi orientat spre utilitate, spre relevanță și spre acțiune.

Iată niște posibile diferențe: o carte s-ar putea construi lent, folosind povești înainte de a ajunge la punctul de vedere central. pe când o postare pe site cere din start argumentul principal; o carte poate include anecdote, în timp ce rezumatele de pe site trebuie să fie mai directe și mai folositoare. Cărțile continuă să revizuiască aceleași puncte de vedere din nou și din nou din unghiuri diferite. Dar o postare pe site trebuie să abordeze fiecare punct de vedere doar o singură dată.

Autorii trebuie să scrie pentru cel mai mare public posibil – pentru cea mai largă gamă de niveluri educaționale, contexte culturale și cunoștințe comune. Ei trebuie să presupună că cititorii lor știu puțin sau nimic despre acest subiect, motiv pentru care atât de multe cărți se simt ca „o carte care ar fi trebuit să fie o postare pe site”. Economia industriei editoriale cere succes în general. În schimb, pe site constrângerile nu mai sunt la fel de dure. În timp, e posibil să am un public anume și chiar să ne cunoaștem, cel puțin virtual! Putem comunica, aș putea afla ce și-ar dori publicul. Deci, ar trebui să-mi permit mai multă perseverență și chiar mai multe opinii.

De fapt, aș aștepta participare din partea membrilor și vizitatorilor. Ei se pot baza pe mine pentru a le spune ce contează despre carte – care puncte sunt cele mai originale și mai importante. Ei ar putea astfel urca muntele, revenind cu cele mai prețioase pietre prețioase. Munca grea a fost făcută, iar calea e pregătită pentru ca alții să vină pe urme.

Sigur, acesta nu este un proces ușor. Fiecare rezumat necesită 20-40 de ore de muncă intelectuală, după lectura unei cărți. Dar privind în urmă, aceste ore pot fi considerate foarte valoroase, mai ales prin prisma construirii unui public de cititori fideli.