Epicurienii

Comentează / Blog / De

Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189

Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Acesta e articolul 8 din 21 al seriei „Mirarea filosofică”
Navigare în serie< AristotelStoicii >

Notă:

Căutarea sensului vieții, a fericirii, a unei modalități de a trăi în concordanță cu binele, toate au reprezentat constante dea lungul istoriei gândirii umane. Aici aflăm răspunsul epicurienilor la aceste căutări…

Deși blamată multă vreme pentru impresia că a accentuat cultivarea plăcerii, iată, descoperim că filosofia epicureică este departe de trivialitatea și simplismul cu care tinde să fie asociată. Mai mult, ne surprinde să constatăm că e radioasă și bogată, iar odată ce renunțăm la prejudecăți și o analizăm măcar un pic, putem să facem o plimbare în grădina lui Epicur, cu prietenii…
Epicur

Retragerea în grădină

Jeanne Hersch face o conexiune interesantă între două școli ale gândirii antice care pot părea diametral opuse, dar care, argumentează autoarea, au de fapt multe în comun. Este vorba despre epicurienism și stoicism, acesta din urmă făcând obiectul unui articol următor. În primul rând, prin simplitatea lor au avut o mare priză la public, cu largă răspândire în rândul maselor… Mai mult, fiecare din ele, ca doctrină, a avut trei componente, diferențele apărând doar în cadrul unei din acestea.

Să ne rezumă acum la învățătura lui Epicur. Trăitor între 342 și 270 î.Hr., el a fost contemporan cu perioada de decadență a lumii grecești, după dominația exercitată de macedonenii lui Filip al fiului său Alexandru cel Mare. Epicur își urmează părinții în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie.

Cele trei părți ale doctrinei sale sunt:

  • canonica sau logica, ce include un ansamblu de norme și reguli necesare căutării adevărului;
  • fizica, sau teoria despre Natură, în cadrul căreia se aplică regulile precizate în prima parte;
  • morala, partea cea mai importantă, ce constituie, de fapt, și rațiunea existenței primelor două, cea care identifică obiectivele de urmărit în viață, indicând și mijloacele atingerii lor.
„Dacă aceste școli au putut să devină atât de populare, este pentru că năzuiau nu atât la dobândirea unei cunoașteri – preocupare îndeobște aristocratică și restrânsă la o minoritate –, cât să acorde tuturor ajutor în sfera vieții practice, să micșoreze temerile din pricina cărora oamenii se simțeau în nesiguranță.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

La fel cu stoicismul, gândirea lui Epicur nu era altceva decât o teorie ce se dorea înainte de toate de ordin moral…

„Este vorba de adoptarea unei atitudini practice favorabile în fața durerii și a morții.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Ajungem astfel la scopul unei astfel de filosofii, acela de a-i ajuta pe oameni să-și afle fericirea.

„Dar ceea ce ei numeau fericire era înainte de toate seninătatea sufletului. Trebuie realizată o stare lăuntrică de împăcare, de calm, numită de epicurieni ataraxia.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Ataraxia nu are nici o legătură cu indiferența și nepăsare, ba chiar dimpotrivă, fundamentul său e dat de o radicală independență interioară de orice amenințare externă sau de toate sursele plăcerii. Ca urmare, se recomandă refuzul individual de a deveni robul a ceva.

„A deveni dependent față de o plăcere – nu doar față de un drog – înseamnă a deveni vulnerabil față de exterior, adică a-ți expune pacea interioară și deci fericirea unei potențiale privațiuni; căci orice lucru exterior și căruia suntem ispitiți să ne aservim ne poate fi luat.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Problema e că dobândirea păcii interioare e condiționată de înțelegerea mediului în care trăim.

„Care este principalul obstacol care ne împiedică să trăim în pace, să fim fericiți? Teama. Care sunt principalele temeri care ne împiedică să fim fericiți: Epicurienii răspund: teama de zei și teama de moarte.”
Trebuie, de aceea, cu ajutorul canonicii, să fie elaborată o fizică pe temeiul căreia să biruim teama de zei și teama de moarte.
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Iată deci cum au ajuns acești gânditori să dezvolte o teorie a naturii sprijinită pe un principiu dublu: nimic nu provine din nimic și nimic nu se pierde în nimic.

„Există, așadar, o anumită constanță a universului, care ar trebui ea însăși să elimine teama de sfârșitul lumii. Universul e un fel de totalitate infinită, eternă, el nu poate să piară.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Desigur, epicurienii aveau o concepție mecanicistă despre univers, cu acele idei legate de atomii cu dublă mișcare în curgerea lor continuă de sus în jos, din a căror ciocniri aleatorii se formează natura. Este exclusă astfel orice finalitate, orice cauză finală din concepția aristoteliană.

Astfel descrisă natura, devine mai simplă înfrângerea spaimei de zei și de moarte.

„Unul dintre epicurieni spunea: câtă vreme existăm, moartea nu există; când vine moartea, noi nu mai existăm. Astfel, se poate spune, într-un anumit sens, că moartea nu ne atinge niciodată.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet
„Tocmai pentru că moartea e atât de radicală, nu avem de ce să ne temem de ea.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Un astfel de univers mecanicist permite totuși progresul omului, printr-un proces pozitiv al evoluției. Ei bine o astfel de viziune este radical opusă gândirii antice obișnuite, pentru care, undeva în trecutul îndepărtat ar fi existat o epocă de aur, de la care omenirea nu poate decât să decadă.

„A te naște, spune Lucretius, nu-i o mare fericire. Copilul plânge când vine pe lume. Mai apoi însă, ființa umană învață să se servească de lucrurile ce există pe lume, căutând în același timp să dobândească față de ea independența senină în care-și află deopotrivă demnitatea și fericirea.”

În această căutare, omul trebuie totuși să rămână stăpânul plăcerilor, pentru ca nici o dorință să nu-i tulbure sufletul.

Epicurienii nu sunt adepții unei abstinențe din rațiuni morale. „Asceza nu e valabilă decât atunci când constituie o condiție a independenței.”

„A trăi fără suferință și teamă echivalează, în cele din urmă, pentru epicurieni, cu plăcerea supremă.
Înțeleptul este fericit și sigur de fericirea sa, pentru că nu se teme de nici o pierdere. Lui nui e teamă nici de sfârșitul lumii, nici de moarte, nici de zei.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Un video

O discuție la „Cafeneaua filosofică” pe tema cărții „Epicur și epicureismul antic” o carte datorată lui Andrei Cornea…

Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:

MIHAI Sandu
Urmărește-mă
Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

Related Posts

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top