Filosofia medievală


Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189

Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Acesta e articolul 11 din 21 al seriei „Mirarea filosofică”
Navigare în serie< Sfântul AugustinToma d’Aquino >

Notă:

Sărind vreo șase sute de ani după Augustin, pe la 1.100, ajungem la ceea ce s-a numit scolastică, o gândire dezvoltată în cadrul Bisericii creștine…

Ajungem la Anselm de Canterbury
Anselm de Canterbury

Scolastica

filosofia medievală a rămas cunoscută sub numele de scolastică, termen provenit din latinescul schola (școală). Ca urmare, vorbim despre o filosofie de școală, subordonată principiului fides quaerens intellectum, respectiv „credința în căutarea înțelegerii”.

este recunoscut faptul că scolasticii au dezvoltat limbajul filosofic pe baza unor concepte caracterizate de remarcabilă precizie și profunzime, dar încorsetați de respectarea doctrinei religioase, au fost împinși uneori spre o artificială virtuozitate…

Anselm de Canterbury

Fără a detalia, autoarea se rezumă doar la dovada ontologică, numită și argumentul ontologic folosit de Anselm de Canterbury.

Pare că argumentul ontologic nu avea rolul de a-i convinge pe necredincioși, ci doar acela de a întări credința unei comunități de călugări…

„Această dovadă ontologică este, într-un anumit sens, extrem de simplă. În ce fel? Dacă Dumnezeu ar fi perfect fără a exista, ar fi posibil să concepem o altă ființă, la fel de perfectă ca și el și care, pe deasupra, să aibă existență. Această ființă ar fi atunci mai perfectă decât Dumnezeu. Așadar, perfecțiunea implică existența.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

De fapt, autoarea ne spune că Anselm face trecerea de la analiza logică a conceptului de Dumnezeu la afirmația ontologică a existenței sale.

Încercând să ne clarifice argumentul lui Anselm, Jeanne Hersch scrie:

„Gândim un triunghi oarecare și spunem: suma celor trei unghiuri ale acestui triunghi este de 180 de grade. Afirmația e adevărată oricare ar fi forma respectivului triunghi, și chiar dacă n-am avea în fața noastră nici un triunghi, desenat sau decupat. Este, așadar, suficient să raționăm asupra conceptului de triunghi pentru a ajunge la anumite consecințe ce se impun logic, bunăoară că suma celor trei unghiuri este egală cu două unghiuri drepte. logica însă nu impune existența în fapt a unui triunghi. În argumentul ontologic este explorat conceptul de Dumnezeu; cum însă în el descoperim ca element necesar existența, situația nu mai e aceeași ca la triunghi; când e vorba de conceptul de Dumnezeu, existența e constitutivă perfecțiunii sale. Nu e nici o contradicție în a concepe triunghiul ca obiect logic, dar inexistent; este, în schimb, o contradicție, după Anselm, în a-l gândi pe Dumnezeu ca inexistent, dat fiind că existența face parte din esența sa.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Un îndemn util

Din acest capitol, fără legătură directă cu argumentul ontologic, rețin un sfat al autoarei ce poate avea aplicabilitate mult mai generală, mai ales atunci când devine greu de interiorizat și înțeles profund un anumit aspect. Îndemnul sună astfel:

„Totuși, cu cât ne ocupă mai mult de filosofie, cu atât vom fi convinși de faptul că, în asemenea cazuri, e mai bine să căutăm greșeala sau lipsa în noi decât în opera pe care e vorba s-o înțelegem.”

Fiecare, în sine

Întrebarea legată de existența lui Dumnezeu ne conduce la tot felul de analize, de la semnificația verbului „a exista” și sensul „existenței”, la problema propriei credințe a unui „Dumnezeu al fiecăruia” sau la un concept abstract care nu e Dumnezeu…

„Descoperim astfel un lucru straniu, și anume că este în fond imposibil de dovedit existența lui Dumnezeu, pentru că existența sa nu are sens decât din punct de vedere al credinței. Ori crezi în el, ori nu crezi. Punctul de vedere neutru, exterior acestei alternative, care ar permite elaborarea și evaluarea unei dovezi, nu există.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

La modul foarte practic, autoarea subliniază caracterul de revelator al argumentului ontologic: „el ne permite să înțelegem propria noastră situație în problema credinței”.

Problema universaliilor

Anselm de Canterbury este considerat un susținător al realismului, împotriva nominalismului. Asta impune o revenire la Platon, cel care „afirma realitatea ontologică a ideilor”, în opoziție cu Aristotel, care căuta funcțiile logice ale ideilor generale. Această opoziție a fost sămânța din care a rezultat mai târzia ceartă a universaliilor.

Universaliile sunt idei generale. Stoicii spuneau: văd calul, nu însă și cabalitatea. Ei erau nominaliști. Universaliile sunt noțiuni precum „cabalitatea”, care cuprind pe toți indivizii dintr-o specie – de exemplu, cabalitatea cuprinde toți caii care trăiesc astăzi, care au trăit sau vor trăi, precum și toți caii născociți de artiști și poeți.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Această ceartă a universaliilor i-a împărțit pe gânditori în cele două categorii posibile: partizani sau adversari ai ideilor generale. Iar aici se ascunde o miză mai adâncă: toate cuvintele de care ne servim, cu excepția numelor proprii, au un sens general, chiar dacă în experiență întâlnim doar ființe singulare…

Iată de aici o stranie inadecvare:

„Nimic nu corespunde în limbaj acestei singularități, care la drept vorbind nu poate fi rostită. Dar, tot așa, nimic nu corespunde în experiență termenilor generali din limbă.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Un episod podcast

… al lui Octav eugen Popa: „Anselm și argumentul ontologic”:


Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:

MIHAI Sandu
Urmărește-mă
Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top