Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189
Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Notă:
Ajungem la Anselm de Canterbury…
Scolastica
filosofia medievală a rămas cunoscută sub numele de scolastică, termen provenit din latinescul schola (școală). Ca urmare, vorbim despre o filosofie de școală, subordonată principiului fides quaerens intellectum, respectiv „credința în căutarea înțelegerii”.
este recunoscut faptul că scolasticii au dezvoltat limbajul filosofic pe baza unor concepte caracterizate de remarcabilă precizie și profunzime, dar încorsetați de respectarea doctrinei religioase, au fost împinși uneori spre o artificială virtuozitate…
Anselm de Canterbury
Fără a detalia, autoarea se rezumă doar la dovada ontologică, numită și argumentul ontologic folosit de Anselm de Canterbury.
Pare că argumentul ontologic nu avea rolul de a-i convinge pe necredincioși, ci doar acela de a întări credința unei comunități de călugări…
De fapt, autoarea ne spune că Anselm face trecerea de la analiza logică a conceptului de Dumnezeu la afirmația ontologică a existenței sale.
Încercând să ne clarifice argumentul lui Anselm, Jeanne Hersch scrie:
Un îndemn util
Din acest capitol, fără legătură directă cu argumentul ontologic, rețin un sfat al autoarei ce poate avea aplicabilitate mult mai generală, mai ales atunci când devine greu de interiorizat și înțeles profund un anumit aspect. Îndemnul sună astfel:
„Totuși, cu cât ne ocupă mai mult de filosofie, cu atât vom fi convinși de faptul că, în asemenea cazuri, e mai bine să căutăm greșeala sau lipsa în noi decât în opera pe care e vorba s-o înțelegem.”
Fiecare, în sine
Întrebarea legată de existența lui Dumnezeu ne conduce la tot felul de analize, de la semnificația verbului „a exista” și sensul „existenței”, la problema propriei credințe a unui „Dumnezeu al fiecăruia” sau la un concept abstract care nu e Dumnezeu…
La modul foarte practic, autoarea subliniază caracterul de revelator al argumentului ontologic: „el ne permite să înțelegem propria noastră situație în problema credinței”.
Problema universaliilor
Anselm de Canterbury este considerat un susținător al realismului, împotriva nominalismului. Asta impune o revenire la Platon, cel care „afirma realitatea ontologică a ideilor”, în opoziție cu Aristotel, care căuta funcțiile logice ale ideilor generale. Această opoziție a fost sămânța din care a rezultat mai târzia ceartă a universaliilor.
Această ceartă a universaliilor i-a împărțit pe gânditori în cele două categorii posibile: partizani sau adversari ai ideilor generale. Iar aici se ascunde o miză mai adâncă: toate cuvintele de care ne servim, cu excepția numelor proprii, au un sens general, chiar dacă în experiență întâlnim doar ființe singulare…
Iată de aici o stranie inadecvare:
Un episod podcast
… al lui Octav eugen Popa: „Anselm și argumentul ontologic”:
Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:
- Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024
