Leibniz

 

Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz… A trăit între anii 1646 și 1716, fiind născut la Leipzig, dar a studiat atât în Franța și Anglia, cât și în Olanda lui Spinoza, cu care a și legat o prietenie… Neobosit călător, dar și cu o curiozitate extremă, „nici o știință a vremii sale nu i-a rămas străină”. În matematici a introdus noțiunea de „funcție”, fiind și inventatorul calcului diferențial. A fost interesat de politică, legislație și chiar de… economie, un lucru rar pentru perioada sa.

În lucrarea sa, „Monadologia”, și-a rezumat el însuși întreaga filosofie

„Monadologia […] este o lucrare scurtă, formată dintr-o succesiune de mici paragrafe. Ea cere să-i înțelegi fiecare paragraf, fiecare rând, fiecare cuvânt.”

Precursor al multor lucruri ce vor urma, era un spirit foarte inventiv…

„Leibniz se află într-un punct de cotitură, aparținând deopotrivă celei mai vechi și celei mai moderne gândiri. A fost un geniu universal. Toate domeniile cunoașterii i-au influențat gândirea, rezultatul fiind însă nu un amestec, ci o gândire nouă.”

Substanța lucrului pentru Leibniz

Dacă pentru Descartes substanța „lucrului întins” (res extensa) era chiar întinderea corpurilor, pentru Leibniz, vechea problemă a substanței Școlii din Milet este energia, ca fiind principiul activității. Sigur că se pune problema unei energii originare, în care e prefigurat deja întregul viitor posibil.

„Leibniz folosește un concept căruia îi conferă maximă importanță: conceptul de potență.”

Acel ceva indivizibil și care să fie cu adevărat întins este pentru Leibniz energia… Iar unității de energie indivizibilă, el îi găsește un nume:

„atomul, adică ceea ce nu se poate diviza, insecabilul – și numește atomul de energie monadă, de la grecescul monas, care înseamnă „unu”. Monada este unitatea de energie, fără întindere și indivizibilă.

Iată cum o definește Leibniz: monada este un atom de energie – un punct situat în spațiu, dar lipsit de întindere –, ea n-are ferestre și reflectă întregul univers.”

Înțelegerea acestei definiții necesită un pic de efort și… studiu! 😉

Principiul indiscernabilelor

Distincția monadelor între ele prin identificarea individualităților specifice l-a condus e Leibniz la ceea ce s-a numit principiul indiscernabilelor, el considerând că în univers nu pot exista două monade identice. Și totuși,

„Principiul indiscernabilelor garantează nu doar unitatea, ci și unicitatea fiecărei monade.”

„Monadele nu sunt legate între ele din exterior, ele nu cunosc ciocnirile mecanice ale vechilor atomiști, nu suferă nici o acțiune din afară. Cum însă toate reflectă un singur și același univers, ele pot să comunice între ele prin interiorul lor înșile.”

Leibniz identifică totuși ceea ce a numit monada monadelor, Dumnezeu, una care are capacitatea de a le ocupa pe toate celelalte simultan, nelimitată la un singur punct de vedere specific celorlalte.

Iar autoarea, Jeanne Hersch, ne spune:

„Este fascinant să vezi cum filosofii diferite caută, pornind de la premise diferite, pe căi diferite, să întâlnească ființa perfectă – în limbaj leinizian: monada monadelor –, adică pe Dumnezeu.”

Pentru a explica posibilitatea coexistenței  monadelor, Leibniz merge pe ideea armoniei prestabilite…

„Răspunsul este deci perfecțiunea conferită dintru început de către Dumnezeu lumii create. Dumnezeu a creat din capul locului sufletul și corpul în așa fel încât armonia să domnească mereu între ele.”

Cu gândul la cauza finală, iată un alt principiu:

„Finalitatea acționează în univers prin monade. Leibniz enunță un principiu, principiul rațiunii suficiente, în care-și află expresie esența finalistă a gândirii sale: nimic nu există fără o rațiune suficientă, adică fără a fi justificat prin ceva spre care tinde.”

Iar logica e îmbunătățită astfel:

„Acest principiu finalist este corectat de un al doilea principiu, acesta de Natură logică: principiul noncontradicției: nu poate exista nimic care să fie în contradicție cu altceva ce există. contradicția exclude existența. Două lucruri, pentru ca ambele să existe, trebuie să fie composibile, adică posibile în același timp.”

Iată deci cum a putut să ajungă Leibniz la a vorbi despre „cea mai bună dintre lumile posibile”, o lume mai bună nefiind posibilă fără contradicție… Ajungând și el la argumentul ontologic, Leibniz îl dezvoltă altfel:

„La Leibniz, argumentul e construit altfel. principiul contradicției se combină cu principiul rațiunii suficiente: nici o ființă nu are o rațiune suficientă de a exista la fel de puternică cum are Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu cuprinde nici o contradicție și nu există nimic cu care el ar putea fi într-un raport de contradicție, căci pentru asta ar trebui să existe o ființă de aceeași putere ca a lui. Or o asemenea ființă nu există. Astfel, când este vorba de Dumnezeu, nu există nimic care să poată nega sau limita eficiența principiului rațiunii suficiente. Altfel spus: tocmai în privința lui Dumnezeu principiul rațiunii suficiente își are eficiența sa maximă, astfel încât: din moment ce Dumnezeu este posibil, el există cu necesitate. E un mod nou de a gândi aceeași dovadă.”

În sfârșit, Leibniz ajunge și la problema răului, ea neputând fi evitată:

„De aici derivă răspunsul dat de Leibniz la problema răului: răul provine din imperfecțiune, din limitările și obscuritățile ce condiționează existența oricărei ființe create. Condiția de creatură implică într-un fel, „înainte” ca ea să fie creată, aceste limitări, fără de care creatura s-ar anula în coincidența sa cu Dumnezeu.

Binele vine de la Dumnezeu, răul, de la condiția de creatură.

Acest rău este însă, pentru creatură, condiția binelui: pentru că fără această lipsă n-ar exista nici principiul apetiției, al străduinței spre claritate și distincție. N-ar exista nici viața monadelor, nici năzuință, nici libertate.”

• Despre
• Ultimele Postari

Urmărește-mă

MIHAI Sandu

După decenii de concentrare pe domeniul tehnic, a venit vremea întoarcerii la mai vechea pasiune a lecturii. Calitatea de cititor nu trebuie validată de nici un fel de autoritate! 😉 ::Deși mai am puțină vreme, am mult timp!::

Urmărește-mă

Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

• Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
• Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
• Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024