„O expresie foarte interesantă este expresia «a acţiona ca măgarul lui Buridan», care înseamnă «a ezita la nesfârşit, riscând să suferi pierderi ireparabile».”
*
„Expresia îi vizează pe nehotărâţii care, puşi să aleagă între două variante, tergiversează şi până la urmă nu aleg nimic, risipind o ocazie favorabilă. Se spune că filozoful scolastic şi preotul din secolul al XIV-lea Jean Buridan a făcut un experiment cu ajutorul unui măgar, pe care l-a pus la o distanţă egală de o găleată cu apă şi de un blid cu ovăz. Nehotărându-se cu ce să înceapă şi neştiind dacă trebuia mai întâi să mănânce sau să bea, bietul animal este ameninţat să moară şi de foame, şi de sete. Alte surse susţin că Jean Buridan nu a făcut un experiment, ci a scris o fabulă despre un măgar gânditor, dorind să arate că statul excesiv pe gânduri poate să aibă consecinţe dramatice. În fine, alţii declară că filozoful Jean Buridan nu are niciun rol în toată povestea şi că fabula măgarului lui Buridan, care moare fiindcă nu poate alege dintre două grămezi de fân la fel de mari, aşezate în stânga şi în dreapta lui, la aceeaşi distanţă, este menită să ilustreze inexistenţa liberului arbitru. Oricum însă, povestea arată care sunt ponoasele hamletizării, adică ale transformării fiecărui lucru într-o dilemă greu de elucidat.” (Pastila de limbă)
În situații reale de viață, chiar există absența preferinței?
În seria recenzumatelor „istoriei filosofiei antice” a lui Giovanni Reale întâlnim multe figuri ale filosofiei clasice. Și recenzumatul volumului al doilea, „Sofiștii, Socrate și micii socratici” e disponibil…
Un agent rezonabil poate alege un curs de acțiune sau poate selecta un obiect în absența vreunei preferințe? Cu siguranță, la o primă vedere, această întrebare trebuie să aibă un răspuns negativ. Căci, prin însuși conceptul de „agent rezonabil”, este necesar ca un astfel de individ să aibă motive pentru acțiunile sale. Și atunci când se face o alegere rezonabilă între alternative, aceasta trebuie, se pare, să se bazeze pe o preferință pentru obiectul efectiv ales față de alternativele disponibile. Acolo unde nu există preferințe, s-ar părea că nu poate exista niciun motiv pentru o selecție, astfel încât, aparent, nu poate exista o modalitate rezonabilă de a face o alegere. Această linie de raționament pare să stabilească preceptul: nicio alegere rezonabilă fără preferință.
Cu toate acestea, în ciuda plauzibilității de suprafață a acestui argument, acesta nu poate fi acceptat ca fiind pe deplin corect. Căci există un contra-exemplu binecunoscut, într-adevăr notoriu: dilema sau paradoxul măgarului lui Buridan, numit după învățatul francez Jean Buridan (cca. 1300 ÷ cca. 1360). Acest animal ipotetic este flămând și este poziționat la jumătatea distanței dintre mănunchiuri identice de fân. Se presupune că nu există niciun motiv pentru care animalul ar trebui să aibă preferință pentru unul dintre mănunchiurile de fân comparativ cu celălalt. Totuși trebuie să mănânce pe unul sau pe altul sau să moară de foame. În aceste circumstanțe, creatura, fiind rezonabilă, va prefera să aibă-un-mănunchi-de-fân decât să nu aibă-un-mănunchi-de-fân. Prin urmare, trebuie să aleagă unul dintre pachete. Cu toate acestea, prin ipoteză, pur și simplu nu există motive pentru a prefera niciunul dintre pachetele. Se pare că alegerea rezonabilă trebuie – cumva – să fie posibilă în absența preferinței.
Problema alegerii indiferente se încadrează într-un mod foarte natural și plăcut în contextul problematic al teoriei voinței a lui Buridan. Voința, susține el, nu decide spontan din propriile resurse, ci este supusă comenzilor rațiunii. După cum rațiunea judecă, așa guvernează voința. Când rațiunea consideră un obiect ca fiind mai mare decât altul, voința nu poate opta decât pentru un bine mai mare, celelalte lucruri fiind egale. În cazul în care rațiunea consideră că două dintre obiectele sale sunt complet echivalente, voința ar fi incapabilă să acționeze prin ruperea impasului. Buridan susține acest determinism intelectual al voinței spunând că cei care pretind liberul arbitru pentru om, dar îl neagă animalelor, se află în situații dificile: „Mi se pare că, pentru a arăta diferența dintre libertatea voinței noastre și lipsa de libertate la care e supusă facultatea de acționare a unui câine, ar fi mai bine să ne încredem în credință decât în rațiunea naturală. Căci ar fi într-adevăr dificil să arătăm că, atunci când voința noastră este complet indiferentă între două acte opuse, ea [spre deosebire de capacitatea de acționare a unui câine] ar putea decide pentru una sau cealaltă alternativă fără a fi determinată de vreun factor extern.” Prin urmare, este ușor de văzut cum, în contextul teoriei voinței lui Buridan, exemplul măgarului, cu caracterul său cu dublu tăiș, ar putea servi fie (1) ca exemplu oarecum drastic pentru ilustrarea determinismului intelectual al voinței în viziunea lui Buridan, fie (2) ca exemplu invocat de adversarii lui Buridan în încercarea de a face această doctrină absurdă.
Merită subliniat faptul că problema alegerii ne-preferențiale servește și la evidențierea diferenței dintre cauze și motive. Când o selecție aleatorie între obiecte indiferente este făcută de mine, am un motiv pentru selecția mea particulară, și anume faptul că mi-a fost indicată de un selector aleatoriu. Dar nu am nicio preferință sau motivație psihologică de alt fel care să mă determine să aleg acest articol în locul alternativelor sale (prin ipoteză indiferentă). O astfel de absență a unei preferințe motivante din punct de vedere psihologic nu implică, totuși, imposibilitatea unei selecții justificabile din punct de vedere logic. Prin urmare, o alegere poate fi justificată în mod logic ca fiind făcută în mod rezonabil, chiar dacă nu poate fi urmărită printr-o rațiune a evaluării diferențiate. Pe scurt, putem avea motive pentru a alege chiar și acolo unde nu există un motiv rațional.
Este un aspect interesant faptul că problema nu poate fi rezolvată prin delegarea unei alegeri indiferente unui mecanism precum aruncarea unei monede sau aruncarea unui zar. Pentru că luăm în considerare alegerea între A și B dându-i lui A valoarea „cap” și lui B valoarea „pajură”. Dar acum există alternativa complet indiferentă de a da lui A valoarea „pajură” și lui B, „cap”. Aducând în discuție zarul, pur și simplu recreăm problema în cauză printr-o altă situație de alegere indiferentă.
Comentarii
Excluzând alegerile de tip cap/pajură în cazul aruncării monedei, sau valoarea zarului, în cazul aruncării acestuia, există oare cu adevărat cazul alegerii indiferente? Conceptul de indiferență și curbele de indiferență au oferit subiecte de dezbatere. indiferența nu poate fi identificată în alegere, indiferența nu face parte din alegere, ba chiar, dimpotrivă, alegerea se bazează în mod necesar pe preferința strictă și nu există nimic care să fie indiferent în ceea ce privește alegerea sau acțiunea; indiferența poate fi un concept psihologic doar atunci când luăm în considerare, psihologic vorbind, dacă o persoană este indiferentă la ceva în ceea ce privește preferințele sale.
Prin implicațiile sale, problema alegerii indiferente este mult prea importantă. În acest context, recomand lectura: „Problem of indifference and choice”. A se vedea și „curba indiferenței”.
- Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024
Așa cum însuși autorul cărții, Nicholas Rescher spune, o călătorie prin veacuri de filosofia prin intermediul unor anecdote cu tâlc nu are cum să strice! Ba, dimpotrivă!
- Să începem poveștile…
- Turnul Babel
- Măgarul lui Esop
- Teologiile animale ale lui Xenofan
- numerele lui Pitagora
- Râul lui Heraclit
- Pământul lui Anaximandru
- Cursa lui Zenon
- natura atomiștilor
- Lumile atomiștilor
- Dezamăgirea lui Socrate
- Cimilitura lui Eubulides și minciuna lui Epimenides
- Republica lui Platon
- Platon: inelul lui Gyges
- Demiurgul lui Platon
- cunoașterea la Platon
- bătălia pe mare a lui Aristotel
- Povața lui Aristotel despre precizie
- media de aur a lui Aristotel
- adevărul lui Pilat
- Pârghia lui Arhimede
- Nava lui Tezeu
- absurditatea lui Tertulian
- Timpul Sf. Augustin
- Scândura lui Avicenna
- Măgarul lui Buridan
- Degetul lui Omar Khayyám
- Semeția regelui Alfonso
- Perplexitatea omnipotenței scolasticismului
- Dovezile lui d’Aquino
- Adevărul lui Averroes
- „Principele” lui Machiavelli
- Dezbaterea Valladolid
- Utopia lui More
- Chilipirul doctorului Faust
- Leviatanul lui Hobbes
- Înșelătorul lui Descartes
- Motivația lui Descartes
- Fundația fermă a lui Descartes
- Visul lui Calderón
- Pariul lui Pascal
- Viermele lui Spinoza și saltul lui Leibnitz
- Planetarienii lui Huygens
- Camera încuiată a lui Locke
- Limita textuală a lui Leibniz
- Moara de vânt a lui Leibniz
- Zeitatea mitică a lui Leibniz
- paradoxurile casetei lui Aldrich
- Albinele lui Mandeville
- Căutarea de sine a lui Hume
- Nuanța de albastru a lui Hume
- Lucrurile lui Kant, în sine
- Băiatul-curier al lui Kant
- Viziunea pașnică a lui Kant
- Cerul înstelat al lui Kant
- Reorientarea lui Kant
- Paradoxul lui Condorcet
- Realitatea lui Hegel
- Supărarea lui Schopenhauer
- Epifania lui J. S. Mill
- Maimuța lui Darwin
- Elefantul puzzle al lui Saxe
- Nerăbdarea lui Herbert Spencer
- Soarele lordului Kelvin
- Doamna sau tigrul
- Libertatea lui William James
- Veverița lui William James
- Cooperatorii lui Kropotkin
- Reevaluarea lui Nietzsche
- Lungul termen al lui Nietzsche
- Biblioteca lui Lasswitz
- Steaua dimineții lui Frege
- Sinuciderile lui Durkheim
- Laba maimuței
- Regele Franței al lui Russell
- Neomul lui Wells
- Maimuțele lui Borel
- Găina lui Russell
- iluzia lui Angell
- Litoralul lui Richardson
- Pisoarul lui Duchamp
- Vătraiul lui Wittgenstein
- Presupozițiile lui Collingwood
- Capcana istorică a lui Collingwood
- Omega lui Teilhard
- Psihologie sci-fi
- Nonsensul lui Ayer
- Falsitatea lui Popper
- Amenințarea lui Boulding
- Verbele lui Austin
- Scuzele lui Austin
- Testul Turing
- Merele lui Urmson
- Satisfacerea, pentru Simon
- Dilema prizonierului
- Un tramvai numit dezastru
- Pământul geamăn al lui Putman
- Prescripția dr. Psycho
- Predicate vagaboande
- Camera chinezească a lui Searle
- Panta curbei clopotului
- Demolarea lui Derrida