Platon


Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189

Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Acesta e articolul 6 din 21 al seriei „Mirarea filosofică”
Navigare în serie< SocrateAristotel >

Notă:

Platon… Cineva spunea că întreaga filosofie occidentală nu e altceva decât o notă de subsol la scrierile lui Platon… O astfel de afirmație ar trebui să fie suficientă pentru a stârni interesul. Să vedem, prin urmare, ce a reținut Jeanne Hersch despre această personalitate…
Platon
Apogeul antic:

Platon

Hai alături!

dacă vrei să fii parte a comunității, abonează-te! Ai și opțiunea GRATUITĂ!

Întâi discipol, apoi cât pe ce sclav și apoi întemeietor de școală

După condamnarea la moarte a lui Socrate, cel mai strălucit discipol al său, Platon, a părăsit Atena, ajungând până în Sicilia. Aici a încercat să-l educe pe tânărul Dion, membru al familiei tiranului Siracuzei, în spiritul regelui-filosof, credință puternică a lui Platon.

După eșecul acestei tentative, răscumpărat de prieteni, Platon revine la Atena. Avea deja patruzeci de ani. Întemeiază celebra Academie, în cadrul căreia își dezvoltă învățăturile, până la moartea sa, la optzeci de ani.

S-a dedicat căutării „adevăratului bine”.

„a te strădui să gândești corect, a fi gata să abandonezi o opinie anterioară pentru că ai descoperit că e falsă sau incompletă ori adevărată doar în parte înseamnă să te supui de la început adevărului și să te faci disponibil față de gândirea altuia.”

Se subliniază aici o chestie fundamentală: oamenii nu pot rămâne înrădăcinați unei opinii inițiale, și nu trebuie să aibă aroganța menținerii ei împotriva dovezilor…

„Căci adevărul pe care-l caută este pentru el mai important decât eventualul succes al teoriei sale.
Să preferi propriului tău punct de vedere adevărul: toată filosofia lui Platon este mai mult decât o doctrină; este un exercițiu cu acest scop.”

Teoria ideilor

Platon a fost filosoful Ideilor. De fapt, putem recunoaște reluarea mai vechii probleme ridicate de Școala din Milet, respectiv ce persistă în decursul devenirii și al efemerului, dacă totul trece? Platon ne spune că ideile, ele reprezintă perenitatea. Ele ar fi adevărata realitate. Cu o deosebire:

„La nivelul lucrurilor din lume, totul e nu numai efemer, ci pe deasupra compus și relativ. Ideile, în schimb, cărora aceste lucruri le datorează ființa, sunt eterne, simple, absolute.”

Ceea ce încearcă Platon să explice este aceea că gândirea omului implică și un nivel ce nu provine din experiență, dar de care depinde relația noastră cu experiența. Oricum, pentru Platon, Ideile reprezintă ceva foarte concret, toată realitatea înconjurătoare, de la obiecte la concepte morale fiind niște reflexii incomplete, particulare ale Ideilor.

„Platon este în mod neîndoielnic un filosof care ne obligă să forțăm limitele gândirii noastre.”
„Omul se află la mijloc, între lumea sensibilă și idei.”

Peștera

Mitul peșterii este, probabil, cea mai celebră povestire imaginată de Platon.

https://youtu.be/a6h0ttQ6p48?si=Iarvvf_f3JWYkvXA
„Care e sensul acestei metafore? Umbrele proiectate pe fundul peșterii corespund lucrurilor sensibile cu care simțurile noastre ne-au obișnuit în viața de fiecare zi și despre care credem că sunt întreaga realitate, singura realitate, dat fiind că nu cunoaștem alta. Nu ne dăm seama nici măcar de faptul că nu am percepe nici chiar aceste lucruri sensibile dacă în spate n-ar exista acel foc pe care noi nu-l observăm. Focul reprezintă puterea de a gândi rațional, cu ajutorul căreia înțelegem lumea sensibilă – ceea ce astăzi se cheamă știința naturii.”

Sufletul

În concepția lui Platon, sufletul e nemuritor. Sufletul se aseamănă cu ideea, dar nu e idee. Pentru că sufletul are o istorie. Căci de n-ar avea o istorie, sufletul n-ar fi liber, Binele neavând sens. Dar sufletul poate alege răul, poate alege să se înjosească, dar nu poate alege să moară.

Eros

Tema iubirii e tratată în dialogul „Banchetul”.

„Erosul lui Platon are un dublu caracter: pe de o parte, este posesie, pe de altă parte, dăruire de sine. Departe de a le opune una alteia, de a o numi pe una bună și pe cealaltă rea, Platon face din ele o unică realitate.”

Statul

În întreaga operă a lui Platon pare a fi prezentă problema politicului. Dar anume două lucrări tratează explicit tema: „Republica” și „Legile”.

Interesații pot găsi „Legile” aici

Unii au considerat „Republica” drept un model de stat ideal. Alții au considerat că în această lucrare statul nu este decât o amplificare a omului individual, pentru a facilita înțelegerea a ceea ce trebuie să fie omul.

„Platon distinge în suflet trei niveluri: sufletul ca sălaș al dorinței, râvnitor, la nivelul pântecului; sufletul curajos, aflat la nivelul diafragmei, gata să lupte, să cucerească, să se angajeze pentru o cauză sau alta; în fine, sufletul rațional, aflat în cap. Fiecare din cele trei niveluri este indispensabil, dar ele formează o ierarhie. La fel e cu locuitorii cetății. Țăranii și meșteșugarii se plasează la nivelul dorinței; războinicii, la cel al curajului; iar magistrații, la nivelul înțelepciunii.”

La Platon, „dreptatea” e cu totul altceva decât ceea ce înțelegem azi, neavând nimic în comun cu „egalitatea”. Dreptatea înseamnă „armonie”. Așa se face că, de fapt, Platon caută un stat „armonios”. Iar politica trebuie subordonată moralei.

„Se înșală cine crede că un succes obținut prin mijloace nedemne poate duce la rezultate bune.”
„În ochii lui Platon, fie că e vorba de stat sau de persoana individuală, esențialul e întotdeauna educația.”

Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:

MIHAI Sandu
Urmărește-mă
Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top