Școala ioniană (Heraclit) și Școala eleată (Parmenide)


Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189

Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Acesta e articolul 3 din 21 al seriei „Mirarea filosofică”
Navigare în serie< Thales și organizarea mirării: Școala din MiletZenon și atomiștii >

Notă:

După inițiativa lui Thales și urmându-i exemplul, alți doi gânditori au întemeiat școli de gândire: a fost rândul lui Heraclit (cca. 550-480 a.Chr.) și Parmenide (cca. 500 a. Chr.)…
Heraclit
Organizarea mirării continuă:

Heraclit și Parmenide

Hai alături!

dacă vrei să fii parte a comunității, abonează-te! Ai și opțiunea GRATUITĂ!

Noii inițiatori de „școală”, Heraclit și Parmenide, închipuind un vast ciclu universal care să includă totalitatea schimbărilor, dar admițând și ideea existenței unei permanențe reprezentate de o substanță care nu se pierde, au ajuns la ceea ce s-a numit „eterna reîntoarcere”…

Ca urmare, avem în vedere atât Școala ioniană cu al său reprezentant de seamă Heraclit, dar și Școala eleată, al cărei mare filosof a fost Parmenide… Ambele au marcat ca simboluri enunțarea unor probleme esențiale, rămase în istoria filosofiei, întreaga gândire occidentală continuând referirea la ele. De ce? Una din explicații e legată de faptul că ambele școli au pus problema schimbării și a duratei, a trecătorului și permanentului… Dar și pe cea a lui unu și a multiplului…

Când vorbim despre etern, vorbim despre Unu, despre ceea ce este.

„Problema raportului dintre unu și multiplu și cea a raportului dintre trecător și imuabil sunt deci înrudite îndeaproape.”
„Intelectul nostru funcționează supunându-se unei scheme de identitate, numită principiul identității și având drept corolar principiul noncontradicției.”

Ce ne facem însă, atunci când experiența (nu doar cotidiană) ne aduce față în față cu schimbarea? Schimbarea înfrânge neîncetat principiul identității…

Vrând-nevrând, fiecare din noi trebuie să aleagă una din tabere: fie vrem să avem totdeauna dreptate, contrar celor arătate de experiență, fie acceptăm experiența, considerând că intelectul greșește!

„Fără această opoziție fundamentală dintre exigența de identitate după care funcționează intelectul nostru, pe de o parte, și mărturia experienței noastre cotidiene, unde nu avem de-a face decât cu schimbarea, probabil că filosofia n-ar exista.”

Care este răspunsul lui Heraclit la mai vechea întrebare pusă și la Milet: ce anume persistă de-a lungul schimbării? Ei bine, el răspunde: schimbarea însăși.

„Totul curge…!” „Nu te poți scălda de două ori în același râu.”

Și totuși, pentru Heraclit, această luptă a schimbării nu e bezmetică, la voia întâmplării, el considerând că totul e dominat de un anume element: focul.

„Nici aici nu este vorba de focul pur material ca fenomen de combustie, ci de un foc care pentru el este în același timp logosul.”

Logosul va introduce echilibrul necesar luptei contrariilor printr-o lege de echilibru, împiedicând ca vreunul să biruie definitiv.

„Să reținem așadar că Heraclit pune accentul pe multiplu, pe contrarii, pe schimbare, pe luptă, pe curgere. Singura substanță este pentru el schimbarea însăși. Există însă un principiu regulator – logosul.”

În opoziție, întemeietorul Școlii eleate, Parmenide, gândește lumea pe care o vede pornind de la universul natural, de la datele sensibile, cele prelevate prin simțuri.

gândirea lui Parmenide se sprijină pe exigențele logicii. El afirmă cu o vigoare excepțională principiul identității, pe care-l instalează în ființa însăși. Astfel, imposibilitățile logice sunt totodată imposibilități ontologice (la nivelul ființei). El declară: pot să spun .«Ființa este», dar nu pot să spun «neființa este». De ce? Pentru că asta ar fi o contradicție, ar însemna să mă contrazic.”

Parmenide introduce între eroare și adevăr un nivel intermediar: cel al opiniei. Și aici încadrează orice cunoștință legată de lumea schimbării, cea întâlnită prin experiența simțurilor. Pentru el e o eroare fundamentală abordarea lui Heraclit, care făcea trecerea de la ființă la neființă și de la neființă la ființă drept contrarii constitutive ale schimbării.

„Pentru Parmenide, adevărul logic precumpănește de departe asupra cunoașterii empirice, raționalitatea primează asupra experienței. Dar cum putem concepe ființa în plenitudinea ei? În concepția lui Parmenide, ea este necreată și imuabilă. Cum ar putea exista schimbare în ființă dacă aceasta este cu desăvârșire plină? Schimbarea presupune un spațiu de joc, un vid, o alteritate. În ființă nu există nimic altceva decât ființa. Într-un cufăr plin nimic nu se mișcă. Dacă ființa este plină, în ea nimic nu se schimbă. Ea este absolut calmă, veșnică, fără început și fără sfârșit, este perfecțiunea ca totalitate. Acestei totalități grecii îi dădeau forma unei sfere.”

Desigur, vorbind despre sferă, Parmenide se referă la o imagine, nu la sfera terestră sau bolta cerească…

„Sfera este ființa perfectă sieși suficientă. Mai târziu, filosofii vor spune «cauza de sine», «prin sine», «prin sine», «în sine», etc. Trebuie să înțelegem că ființa este ceea ce este și își este suficient. Aceasta este concepția fundamentală pe care o avea Parmenide despre ființă ca tot perfect.”
„Urmându-l pe Heraclit, vom spune că nu putem gândi perfecțiunea decât cu ajutorul imperfecțiunii. Parmenide însă gândește perfecțiunea în sine. Ființa este una. Parmenide e un gânditor monist (monos înseamnă în greacă «unu»). Să încheiem cu un citat: «Trebuie spus și gândit că numai ființa este; căci a fi este [posibil], dar neantul nu e [posibil]: tocmai ceea ce ți-am poruncit să iei aminte»”

Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:

MIHAI Sandu
Urmărește-mă
Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top