Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189
Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
„A examina scuze înseamnă a examina cazurile în care a existat o anumită anormalitate sau eșec: și, așa cum adesea, anormalul va arunca lumină asupra normalului, ne va ajuta să pătrundem vălul orbitor al ușurinței și evidenței care ascunde mecanismele actului natural de succes. Devine rapid clar că defecțiunile semnalate de diferitele scuze sunt de tipuri radical diferite, afectând diferite părți sau etape ale mașinăriei, pe care scuzele le aleg și le rezolvă în consecință pentru noi”
J. L. Austin: „O pledoarie pentru scuze”
„Austin însuși a remarcat cu răbdare complexitatea limbajului nostru despre acțiunile umane care par a fi demne de vină. Distincția cheie, a presupus el, este între o justificare, care neagă faptul că acțiunea efectuată a fost greșită și o scuză, care, în schimb, neagă că agentul a fost responsabil pentru efectuarea acesteia.”
dacă e să ne gândim mai bine la subiect, nu cumva merită să ne întrebăm:
Oare acordăm suficientă atenție limbajului folosit în încercările noastre de a transmite idei?
O primă parte video a demistificării logicii și-a găsit locul în secțiunea Podcast…
„A Plea for Excuses” (O pledoarie pentru scuze) a lui J. L. Austin este o încercare clasică de a extrage lecții filosofice dintr-o atentă observare a utilizării lingvistice obișnuite. Luați în considerare următoarele:
- Când returnez banii geamănului identic al creditorului, o fac „din greșeală”, dar asta este „doar natural” și ar trebui considerată practic lipsită de vină.
- Când te dobor pentru că am alunecat pe o coajă de banană, o fac din neatenție „accidentală” și nu sunt de vină..
Multe sunt cazurile când fac fără vină ceva ce nu ar trebui să fac – și cu siguranță nu aș face dacă lumea ar fi un loc mai cooperant, mai prietenos.
Dar, din păcate, nu este. Și nu există nicio modalitate de a preciza în detaliu toate circumstanțele care ar putea constitui o scuză adecvată pentru un act nefericit. Nu se pot inventaria toate acele condiții care se pot scuza – există prea multe posibilități. S-ar putea să fiu scuzat pentru că nu reușesc să respect o întâlnire în „împrejurări dincolo de controlul meu”, dar este, de asemenea, posibil să fi avut grija necesară pentru a preveni apariția acestor circumstanțe.
Și uneori, o scuză altfel valabilă poate să nu funcționeze. Și aici Austin a insistat că nu există o modalitate adecvată de a preciza în avans ce include această serie de circumstanțe compensatorii:
„A examina scuze înseamnă a examina cazurile în care a existat o anumită anormalitate sau eșec: și, așa cum adesea, anormalul va arunca lumină asupra normalului, ne va ajuta să pătrundem vălul orbitor al ușurinței și evidenței care ascunde mecanismele actului natural de succes. Devine rapid clar că defecțiunile semnalate de diferitele scuze sunt de tipuri radical diferite, afectând diferite părți sau etape ale mașinăriei, pe care scuzele le aleg și le rezolvă în consecință pentru noi.”
Concluzia pe care Austin și-a propus să o tragă dintr-o atenție deosebită asupra utilizării este că în chestiunile legate de adecvarea și inadecvarea acțiunilor nu există nicio perspectivă de a obține detalii complete și cuprinzătoare și nu există nicio speranță de a găsi reguli explicite pentru o precizie algoritmică.
În primul rând dintre lecțiile mai mari de aici este faptul că există o nevoie indispensabilă a unei bune judecăți în chestiuni de etică. Regulile și principiile care lucrează aici (și atât de apreciate de teoreticienii rigoriști precum Kant) nu sunt în cele din urmă decât linii directoare a căror implementare adecvată necesită simț și sensibilitate.
Anecdote conexe
Opinii
Ca prim pas, să aflăm mai multe despre John Langshaw Austin:
Fără a fi citit eseul lui Austin ar fi imoral să exprimăm opinii. De aceea, redau doar nite idei găsite care vorbesc despre cele scrise de Austin…
În „A Plea for Excuses” (1956), Austin și-a explicat și ilustrat metoda de abordare a problemelor filosofice, analizând mai întâi cu răbdare subtilitățile limbajului obișnuit. Astfel, […] Austin însuși a remarcat cu răbdare complexitatea limbajului nostru despre acțiunile umane care par a fi demne de vină. Distincția cheie, a presupus el, este între o justificare, care neagă faptul că acțiunea efectuată a fost greșită și o scuză, care, în schimb, neagă că agentul a fost responsabil pentru efectuarea acesteia. O atenție deosebită acordată cazurilor particulare de discurs disculpant, inclusiv ordinea precisă a cuvintelor și accentul variat, studiile etimologice și funcția specială a frazelor de calificare adverbiale, sunt cruciale pentru această sarcină. Precedentele legale și psihologia anormală pot fi, de asemenea, utile pentru a înțelege de ce unele eforturi de a scuza eșuează. În ultimă analiză, a presupus Austin, scuzele sunt privite în mod corespunzător ca stabilind limite pentru atribuirea de responsabilitate morală, afirmând în mod explicit cum diferă de cazurile mai obișnuite.
Dacă e să ne gândim mai bine la subiect, nu cumva merită să ne întrebăm:
Oare acordăm suficientă atenție limbajului folosit în încercările noastre de a transmite idei?
- Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024