Stoicii

Comentează / Blog / De

Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189

Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Acesta e articolul 9 din 21 al seriei „Mirarea filosofică”
Navigare în serie< EpicurieniiSfântul Augustin >

Notă:

Stoicismul implică o disciplinare a voinței, a dorinței și a gândului, una ce presupune studiul logic al gândirii, al naturii și al eticii. Spre deosebire de epicureism, care se concentrează pe evitarea implicării politice, stoicii sunt prezenți în toate sferele societății și opinează că filosoful are ca datorie implicarea în viața cetății.
Marcus Aurelius

Stoa poikile

Pridvorul sau porticul zugrăvit (stoa poikile) din Atena anilor 300 î.e.n. a rămas în memoria filosofică nu doar ca locul în care Zenon din Kition (Citium) își ținea lecțiile, ci și ca nume preluat de această antică școală de gândire ce a traversat milenii, ajungând până la noi, continuând să provoace și să producă adepți.

„Încă și astăzi calificăm drept stoică o persoană sau o comportare, chiar fără a ne referi la doctrina Școlii stoice.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Școala stoică a avut o durată de viață mai mare decât cea a lui Epicur. Aflăm că până prin secolul al II-lea după Cristos s-au găsit reprezentanți de seamă ai ei, cu influențe mult prelungite după aceștia. Astfel se pot enumera personalități mari influențate profund de acest curent de gândire: Poseidonios, Cicero, Seneca, Epictet, sau Marcus Aurelius, considerat ultimul mare contributor la fixarea stoicismului în mentalul colectiv.

Similar celei epicureice, și doctrina stoică are tot trei părți, cu accentul pus pe ultima, în condițiile în care și scopul e comun: acela de a-i învăța pe oameni cum trebuie să trăiască. Găsim astfel o logică, o fizică și o morală (etică).

„logica stoică este complexă. Nu vom reține aici din ea decât un element, cel numit de stoici apercepție comprehensivă.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Cum s-ar defini această apercepție comprehensivă? Simplu spus, e vorba despre impresia clară și evidentă pe care lucrurile le produc în suflet, având puterea evidenței.

Au dispărut atât ideile lui Platon, cât și formele actualizatoare ale lui Aristotel, doar percepțiile sensibile fiind izvorul întregii noastre cunoașteri. E momentul introducerii noțiunii de nominalism, ca fiind „o concepție filosofică potrivit căreia orice idee generală nu e altceva decât o abstracție, un nume, un cuvânt, dar nu o realitate. Singura realitatea e cea dată de particularul concret. Putem considera că stoicii erau nominaliști.

Să trecem la fizica stoică. În opoziție cu epicurienii care concepeau un univers mecanic în care totul are explicație prin căderile și ciocnirile aleatorii ale unor atomi imuabili, în lipsa oricărei finalități de ansamblu și fără intervenția zeilor, stoicii reiau ideea unui univers coerent guvernat de acțiunea divină, de un suflet al lumii care e activ în întreaga Natură. Iată cum revine astfel logos-ul lui Heraclit, unul ce menține în echilibru universul…

„Totul e Divinitate și Divinitatea e tot; aceasta înseamnă panteism. Potrivit școlii stoice, Divinitatea nu este în afara realității și în realitate nu există nimic care să nu aparțină Divinității.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Această gândire are în miezul ei ceva similar unei adorații a ordinii naturale și a destinului, cele două, în ultimă instanță, fiind unul și același lucru. Rațiunea divină imanentă, cea care guvernează totul e o cauză finală.

Dar, în aceste condiții se ridică problema libertății. Răspunsul stoic este acela că „libertatea și supunerea coincid în libera adeziune la binele suprem”.

„Atingem astfel, înainte de a vorbi despre morala stoicilor, la problema răului.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Într-un univers cârmuit de o Rațiune universală, existența răului nu poate decât să-l uluiască pe om. Cum e posibil răul, când lumea e guvernată de sufletul divin?

„Divinitatea este temeiul oricărui lucru – în sensul „cauzelor” lui Aristotel: în calitate de condiție a existenței. Ea este deci și cauza răului. Cum e posibil așa ceva?”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

explicația găsită de stoici e aceea că fiind corelativ binelui, că în absența răului, binele n-ar avea sens, răul e așadar necesar binelui.

Asta nu înseamnă însă un îndemn la supunere pasivă în fața evenimentelor! Nicidecum. etica stoică e una activă, chiar eroică.

„Stoicul aplică practic în viață viziunea sa despre lume, prin hotărârile și acțiunile sale. Faptul că lumea e divină nu-l dispensează de nici un efort. În aceasta rezidă măreția doctrinei.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

În plus, stoicul separă apele: omul care-și dorește ceea ce nu depinde de el este un sclav. Deosebiți de epicurieni, stoicii cer cetățenilor participare la viața socială, la viața politică, cer asumarea de responsabilități și îndeplinirea tuturor sarcinilor.

„Măreția gândirii stoice în asta rezidă. Etica îl leagă pe stoic de întreaga lume, ea îi impune datoria de a colabora cu ceilalți oameni și în același timp îi prezervă distanța lăuntrică, în așa fel încât el este în același timp în acțiune și dincolo de ea, depășind neîncetat acțiunea imediată spre a redobândi esențialul.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Jeanne Hersch ne spune că „după Dostoievski nu mai putem fi stoici”. E o afirmație dezamăgitoare…

„Totuși chiar fără a adera la doctrina stoicilor, putem regăsi neîncetat în preajma lor simțul măreției umane, putem reînvăța cum trebuie concepută și stimulată aspirația către ea, cum poate și trebuie această măreție să rămână pentru noi o normă, desigur inaccesibilă, dar care nu se cade uitată niciodată.”

Școala sceptică

Autoarea dedică ultimele paragrafe ale capitolului unui alt curent de gândire: cel al scepticilor…

După marile doctrine elaborate de Platon și Aristotel, a venit o vreme în care, din nou, gânditorii sau lăsat cuprinși de îndoială. Una principială: „este în genere posibil să știm ceva?”

„Mirarea filosofică se mira acum de propria-i diversitate.”
„Mirarea filosofică” – Jeanne Hersch
Tweet

Reprezentantul de seamă al Școlii sceptice a fost Pyrrhon din Elis.

Un alt nume demn de remarcat este cel al lui Plotin, în gândirea sa amestecându-se diversele curente ale epocii.

Alți memorabili gânditori ai primelor veacuri de după Cristos au fost Clement din Alexandria, sau Origene.

Un video

O discuție între Theodor Paleologu și Răzvan Ioan pe tema stoicismului…

Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:

MIHAI Sandu
Urmărește-mă
Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

Related Posts

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top