Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189
Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Notă:
Sigur că antichitatea, nici chiar cea greacă, nu folosea cuvântul „filosof” ca să definească preocuparea umană dedicată mirării… În general, oamenii învățați ai vremii puteau fi considerați cu toții filosofi, fără a fi numiți astfel.
Thales din Milet, cel ce ne-a lăsat și celebra teoremă ce-i poartă numele (dar și una de care nu-mi amintesc din școală, conform căreia „cercul este locul geometric al unghiurilor drepte construite pe un segment de dreaptă”), ei bine, acel Thales pare să fi fost primul care s-a gândit să aglutineze structural mirările vremii sale, prin înființarea unei școli: Școala din Milet! Punând împreună mirările unui Anaximandru și ale unui Anaximene, Thales a putut obține primele încercări mentale de a explica realitatea în cu totul alți termeni decât cei oferiți de mit și supranatural.
Iată genul de întrebări pe care și le puneau acești oameni:
- „E posibil ca această lume să fie redusă la principii mai simple, astfel încât rațiunea umană să înțeleagă ce este ea?”
- „Din ce este făcută lumea?”
- „Cum are loc schimbarea?”
- „De ce lucrurile apar, apoi se perimează și dispar?”.
Observând schimbarea ca fenomen ce afectează întreaga realitate înconjurătoare, inclusiv ființele, a devenit simplu să se ajungă la întrebarea: „Ce anume persistă de-a lungul tuturor schimbărilor?” S-a ajuns și la un prim răspuns: substanța e cea care se menține în permanentul proces al schimbării.
Să observi prima dată Schimbarea și să-ți pui întrebări legate de ea a fost ceva extraordinar, în condițiile în care traiul cotidian nu părea a fi afectat de schimbare: „dacă punem o pâine pe masă, o regăsim acolo ceva mai târziu”, ne spune autoarea…
Ei bine, ridicându-se deasupra cotidianului, acești oameni văd ceva mai mult: că totul e efemer, dar chiar și așa, ființa e mereu prezentă… Așadar, care e temelia tuturor lucrurilor trecătoare?
Răspunsurile încercate de milesieni au fost diferite: Thales considera că la baza tuturor lucrurilor stă apa; altul susținea că aerul, iar altul susținea că baza e focul; a fost și unul care spunea că totul ține de infinit (apeiron). Pentru a-i înțelege, autoarea ne atrage atenția asupra faptului că pentru acei oameni, distincția dintre „material” și imaterial” nu era bine cristalizată…
Sigur, noi, modernii ce suntem, vom putea lua în derâdere răspunsurile acestor oameni. Dar să înțelegem că dincolo de răspunsuri, importantă, cu adevărat importantă, a fost punerea problemei, nu soluțiile!
Constatând un fapt simplu, anume acela că, inițial, mirările oamenilor aveau ca obiect realitatea înconjurătoare (precum eclipsele de Soare și de Lună), în condițiile în care mirarea este ceva profund intern, merită să-mi exprim propria mirare: cum se face că un gest interior precum mirarea și-a putut găsi preocuparea primă în fenomene ale realității exterioare?
Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:
- Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024