Am primit un mesaj…
De ce agreez și totodată resping mesajul domnului Tudor…
Acum o zi, mă trezesc în căsuța poștală cu un mesaj de la domnul Tudor (este singura informație extrasă din adresa e-mail a domniei sale, dar chiar dacă aș fi avut mai multe date, tot nu le-aș fi făcut publice, din motive de confidențialitate!)… Mesajul mi-a parvenit prin intermediul formularului de contact al site-ului.
În primul rând, să redau mesajul (diacriticele le-am inserat eu):
„Stimate domn,
încă din primele minute petrecute pe pagina dumneavoastră, care prezintă cititul ca hobby, reiese că de fapt depuneți o muncă intelectuală intensă.
Probabil că sunteți unul din puținii care a realizat conștient, că sufletul omului se hrănește din Cuvântul citit sau auzit și nu din lucruri materiale ori mișcări pe care le face corpul omului.
Dacă nu alegem Cuvântul, ajungem doar să fim consumatori de cuvinte cu efect temporar, ceea ce va duce la o dependență primejdioasă, pentru că dincolo nu ne vom mai putea astâmpăra pofta, neavând resursele.
Deci nu orice cuvânt e bun, ci doar Acel Cuvânt care vorbește despre veșnicie, care liniștește sufletul, care ne apropie de adevărul absolut. Pentru că lucrurile nu sunt relative așa cum ne învață lumea, ci punându-le în lumina învățăturii cerești, ele sunt bune sau rele.
Sufletul omului, fiind creat de Dumnezeu este de așa natura, că numai Dumnezeu îl poate împlini. Degeaba caută omul să se împlinească singur, orice mijloace ar folosi, nu se poate.
Am văzut că, citând chiar din Sfânta Scriptură puneți uneori întrebarea «de ce?». Noi oamenii nu putem avea pretenția să ni se dea răspuns la toate, pentru că asta ar fi o mândrie. Celui ce le-a făcut pe toate, nu poate nimeni să îi stea împotrivă și să-l întrebe «de ce faci?». Nouă doar ni s-a dat un timp aici, care e de fapt un test al cărui rezultat îl aflăm dincolo.
Să nu ne gândim însă că Cel ce s-a făcut și om pentru noi ne va primi în casa Lui dacă noi nici măcar nu am încercat să Îl cunoaștem.
Încercarea interpretării Sfintei Scripturi după rațiunea noastră a dus la formarea miilor de secte care nu sunt altceva decât drumuri spre rătăcire. În Sfânta Scriptură se găsește răspunsul la toate, ea nu se contrazice deloc – dar interpretări nu poate face oricine.
De aceea, vreau să vă pun la suflet învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe (Sfinții Părinți Capadocieni, Sfinții Mărturisitori ai credinței Ortodoxe), Filocalia, Patericul…
Acestea nu au rezistat timpului pentru că sunt trecătoare, ci pentru că sunt tot timpul valabile. Sunt izvoare de apă veșnică, pentru că vin din harul dobândit de la însuși Cel ce le-a făcut pe toate ca urmare a vieții lor. Acolo sunt răspunsuri la întrebări cu adevărat importante.
Vă salut cu respect,
Ei bine, vreau aici să-i mulțumesc public domnului Tudor pentru că da, a înțeles efortul depus pentru realizarea și întreținerea acestei platforme…
Mai departe însă, înțeleg că mesajul său e legat (mai ales) de seria de articole „Fracturi logice în Biblie”, care probabil că deranjează pe cineva înclinat să-și limiteze cunoașterea la ceea ce se numește îndeobște „Cuvântul Domului”.
De fapt, înțeleg din mesajul domniei sale că, domnul Tudor mă îndeamnă să cam las deoparte chestionarea realității și să mă rezum la – vorba dumnealui – „învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe (Sfinții Părinți Capadocieni, Sfinții Mărturisitori ai Credinței Ortodoxe), Filocalia, Patericul”. Și asta pentru că „noi oamenii nu putem avea pretenția să ni se dea răspuns la toate, pentru că asta ar fi o mândrie”…
Dacă ar fi să caut argumente contrare în chiar textele religioase, aș putea spune că aici nu e vorba de „mândrie”, ci de curiozitate, de încrederea deplină că, acceptând creaționismul, să spunem, dacă omul a fost dotat cu capacitatea de a raționa, este chiar obligat să facă asta!
Oricum, rămân la convingerea că religia, orice religie în general, prin dogmatimul de care dă dovadă, va reprezenta o închisoare a minții!
De aceea stimate domn Tudor, nu mă puteți convinge că limitarea surselor de informare la niște texte scrise de unii sau alții considerați mai târziu ca „Părinți fondatori” ar fi un lucru benefic. Iar dorința de înțelegere și curiozitatea, acestea sunt calități nepieritoare ale omului…
Pe scurt, în loc de a ne înregimenta și a ne supune unor dogme și canoane religioase, ar fi de preferat să îmbrățișăm filosofia, o disciplină ce nu are pretenția că are răspuns la orice, dar lasă calea deschisă spre căutarea individuală…
Fii susținător!
Deși mai am puțină vreme, am mult timp!
- istoria ignoranței – Ignoranța politică - 16 mai 2024
- Che Guevara și idioții ce-l idolatrizează încă… (11) - 15 mai 2024
- Marea conversație (4) – Thales - 14 mai 2024