Istoria filosofiei antice: 1. Orfismul și presocraticii

Despre autor Pe filosofico.net găsim: Giovanni Reale sa născut la Candia Lomellina (Pavia) la 15 aprilie 1931. A urmat cursurile gimnaziale la „Liceo Classico” din Casale Monferrato (AL). Apoi a studiat la Universitatea Catolică „Sacro Cuore” din Milano, unde și-a obținut diploma cu Francesco Olgiati. Ulterior și-a îmbunătățit pregătirea la Marburg și la München. După ce a predat în licee, a câștigat o catedra la Universitatea din Parma, unde preda „filosofia morală” și „istoria filosofiei”. Apoi s-a mutat la Universitatea Catolică din Milano, unde a predat, pentru o perioadă îndelungată, „Istoria filosofiei antice” și unde a fondat și „Centrul de cercetare metafizică”. Din acest an, predă la noua facultate de filosofie a „San Raffaele” din Milano, unde dorește să întemeieze un nou Centru Internațional de Cercetare despre Platon și despre rădăcinile platonice ale gândirii și civilizației occidentale. Teza sa principală este: filosofia greacă a creat niște categorii și acel mod de gândire ciudat care a permis științei și tehnicii occidentale să se nască și să se dezvolte. Interesele sale științifice sunt legate de toată gândirea antică păgână și creștină, iar cele mai mari contribuții ale sale îi implică pe Aristotel, Platon, Plotin, Socrate și Augustin. I-a învățat pe acei filozofi într-un mod nou: interpretarea pe care a dat-o Reale despre Aristotel a atacat interpretarea consolidată a lui Werner Jaeger: după el, scrisul lui Aristotel urmează, într-un mod pozitivist, o tendință istorico-generică care începe cu teologia, trece prin metafizică și ajunge, în final, la știință; Reale, în schimb, a subliniat unitatea…

Este nevoie de autentificare pentru a accesa acest conținut!

Autentificare