Mirarea filosofică – O istorie a filosofiei

Introducere

Am lungit prea mult lectura acestei cărți… Așa e. Și da, începând cu prezentarea lui Nietzsche, efortul necesar înțelegerii conceptelor filosofice ale fiecărui mare gânditor, pe măsură ce ei au trăit în epoci tot mai apropiate de contemporaneitate, a fost tot mai solicitant… Și totuși, experiența lecturii acestei cărți a meritat efortul: fără a fi nevoie să citesc opere ale fiecărui filosof în parte, am putut să-mi formez o idee despre ceea ce gândea fiecare și mai ales, cum a încercat să-și expună sistemul de gândire…

Autorul

Jeanne Hersch (13 iulie 1910 – 5 iunie 2000), cu origini polono-evreiești a abordat filosofia, scriind lucrări ce avea ca obiect mai ales conceptul de libertate. Era fiica lui Liebman Hersch.

Hersch s-a născut în 1910 la Geneva, Elveția. Mai târziu a studiat cu existențalistul Karl Jaspers în Germania, la începutul anilor 1930. Ea a predat franceză, latină și filosofie la Școala Internațională din Geneva, prima școală internațională din lume, timp de 33 de ani (1933–1956). Din 1942 până în 1946, a participat la colocviul de doctorat al filosofului Paul Häberlin, predecesorul lui Karl Jaspers, la Universitatea din Basel. Fundația Lucerna a lui Häberlin i-a sprijinit teza de doctorat cu o bursă.

În 1956, a fost numită profesor la Universitatea din Geneva, una dintre primele femei care a ocupat un astfel de post la o universitate elvețiană, deținând postul până în 1977. Din 1966 până în 1968 a condus divizia de filosofie a UNESCO și a fost membru al comisiei sale executive din 1970 până în 1972.

În 1968 a editat The Right to Be a Man, a World Anthology of Freedom în franceză (tradusă în engleză în 1969 ca Birthright of Man: A Selection of Texts și, de asemenea, în greacă, ca Το δικαίωμα να είσαι άνθρωπος), o antologie de scrieri despre drepturile omului, republicată în franceză în 1984 și 1990.

Rezumat

Gabriel Liiceanu scria că aceasta este „cartea care poate face pe oricine să se îndrăgostească de miracolul gândirii”. Și da, privind istoria filosofiei ca pe o călătorie cu trenul, autoarea alege să ne oprească în câteva stații considerate de ea mai importante, unde ne propune să privim mai atent mirările unor mari gânditori și modul în care ei au încercat să și le explice… Așa se face că, pornind din Grecia antică, îl putem întâlni pe Thales din Milet, pe Heraclit și Parmenide, respectiv Școala ioniană și cea eleată, ne putem mira împreună cu Zenon și cu atomiștii, dar putem păși alături de Socrate pe străzile Atenei, îl putem însoți pe Platon în peștera sa, sau pe Aristotel cu a sa logică…

Epicur ne așteaptă în grădină, stoicii ne îndeamnă să căutăm virtutea… Trecem prin amalgamul gândirii Sfântului Augustin, ne uităm la ceea ce se mai putea numi filosofie în epoca medievală, ajungem la Toma d’Aquino pentru a aprecia modul în care gândirea renaște în secolele XV și XVI….

Ne uităm cu uimire la gânditorul Descartes, la Spinoza și Leibniz, ajungem și în stația empirismului englez…

Kant însuși ne invită să privim cerul înstelat… Ajungem la monumentalul Hegel, trecem prin stația Auguste Compte… Ne oprim chiar și la utopia lui Marx, sau la cea a lui Freud, pentru a ne apropia de stațiile mai apropiate de noi, cele ale lui Henri Bergson, Kierkegaard și Nietzsche… Încercăm să-l înțelegem pe Husserl, apoi pe Heidegger și Jaspers…

Iată o călătorie fantastică, cu atâtea stații ale mirării filosofice…

Să mai reiau aici o altă apreciere a lui Gabriel Liiceanu:

„Filosofia s-a născut din acel tip de gândire care are nevoie de o capacitate prealabilă a mirării. Aristotel vorbește despre nașterea filosofiei tocmai în legătură cu capacitatea oamenilor de a se mira – thaumázein – în privința faptului că există un lucru și că ele există așa cum există. Iar mirarea filosofică în splendoarea ei ajunge să atingă cel mai adesea ființa lucrurilor de care nimeni nu se mai miră. Iar lucrurile de care nimeni nu se mai miră sunt tocmai cele pe care le întâlnim la fiecare pas, prin îndelungata lor frecventare, au căzut direct în subînțeles.

Filosoful vrea să înțeleagă ceea ce toată lumea, subînțelegând, nu mai înțelege: de vreme ce sunt înconjurat de oameni la fel ca mine și trăiesc laolaltă cu ei, care este ființa coabitării? De vreme ce sunt prins într-o tradiție și trăiesc într-o casă, care este ființa locuirii? De vreme ce mă raportez necontenit la mine, iar propriul meu sfârșit, chit că știu sau nu, iradiază în mine clipă de clipă, care este ființa sinelui meu? De vreme ce totul este sau nu este, ce înseamnă «este»?”

Pentru detalieri, seria de articole intitulată chiar așa, „Mirarea filosofică”, cu formate diferite, de la text la audio/video, vă stă la dispoziție…

• Despre
• Ultimele Postari

Urmărește-mă

MIHAI Sandu

După decenii de concentrare pe domeniul tehnic, a venit vremea întoarcerii la mai vechea pasiune a lecturii. Calitatea de cititor nu trebuie validată de nici un fel de autoritate! 😉 ::Deși mai am puțină vreme, am mult timp!::

Urmărește-mă

Ultimele postari ale lui MIHAI Sandu (vezi toate)

• Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
• Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
• Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024