Stalin. Curtea țarului roșu

Recenzie Publicată inițial în 2003, cartea lui Simon Sebag Montefiore a intrat rapid în lista celor mai bune cărți ale anului, fiind desemnată și Cartea de istorie a anului 2003 in cadrul British Book Awards. Secretul? Cine n-ar vrea să cunoască detalii din cercul intim al unui personaj malefic, echivalentul lui Hitler în a doua mare confruntare armată a secolului XX, numindu-l aici, desigur, pe cel rămas în istorie ca Stalin, gruzinul pe numele său real, Iosif Visarionovici Djugaşvili. Pentru a intra în atmosferă, iată două videoclipuri: Regimul lui Stalin a fost la fel de nedemocratic ca și cel răsturnat în 1917, bazându-se pe același tip de control centralizat, teroare și crimă, pentru a-și îndeplini obiectivele. Stalin a creat un sistem a cărui structură și funcție principală a fost să-l țină la putere. Stalin a redefinit socialismul până când a fost de nerecunoscut prin comparație cu prevederile lui Karl Marx și ale mișcării socialiste mai largi, și în contradicție cu revoluționarii bolșevici din 1917. De fapt, asemănările dintre regimul monarhist al Romanovilor și Stalin sunt multiple. Conducerea aparținea unui lider suprem cu putere de viață și moarte asupra supușilor/cetățenilor, fiind exercitată atât de țari, cât și de Stalin. Fiecare era o figură exaltată și venerată, cu o urmată cu devotament bazat pe pretențiile divine ale țarilor Rusiei și pe cultul personalității în cazul lui Stalin. Lui Stalin îi plăcea să se compare cu Petru cel Mare. Practicile lui Stalin s-au asemănat, de fapt, cu cele ale altui țar, Ivan cel…

Zonă publică.