Warning: Undefined array key "series_post_list_box_selection" in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/orgSeries-template-tags.php on line 189
Warning: Undefined variable $maximum_items in /home/deepdesi/public_html/citesc/wp-content/plugins/organize-series/addons/post-list-box/classes/PostListBoxRenderer.php on line 54
Notă:
În concepțiile insularilor, spre deosebire de cei de pe continent, ceea ce e considerat absolut s-ar opune adaptării. Iar viața obișnuită impune adaptare, presupune consimțământul individual la adaptare. De aceea, filosofii englezi ai secolului XVII dau absolutul deoparte, facilitând compromisurile necesare vieții practice… Avantajează astfel relativul…
John Locke
John Locke a avut la bază studii de medicină. El a refuzat acceptarea ideilor înnăscute ale lui Platon, recunoscând doar conștiința clară.
„Pentru el, este contradictoriu să spui despre ceva că se află în conștiință fără să fie conștient.”
Prin urmare, în accepțiunea lui Locke, nu poate exista o cunoaștere originară absolută, una pe care oamenii s-o fi avut anterior existenței pământești.
„Sufletul este deci la început o tabula rasa. Locke îi îndeamnă pe filosofi să stea cu ochii deschiși în fața lumii reale, adică a lumii experienței. Toate ideile noastre sunt idei dobândite, nu înnăscute; și au fost dobândite grație senzațiilor.”
Apare astfel, ca inevitabilă, unica sursă a ideilor: experiența!
„Există două feluri de experiență: experiența externă, provenind din senzații, și experiența internă.”
În lipsa senzațiilor, mintea lucrează în gol…
„Locke consideră că noi nu gândim niciodată înainte de a avea senzații. Simțirea precede gândirea. Senzațiile sunt numite de Locke idei simple, «idee» însemnând aici reprezentare, materie primă a cunoașterii. Intelectul, prin travaliul său, produce idei compuse comparând ideile între ele, degajând din ele abstracțiuni, etc.”
În acest context, se poate spune despre Locke că a fost un nominalist, el considerând că totul are la bază experiența.
„Locke a dezvoltat o teorie, devenită importantă mai ales prin efectele ei, potrivit căreia corpurile posedă două feluri de calități.
calitățile primare sunt reprezentări simple și pozitive: soliditate, întindere, mișcare. Ele există în mod real în corpuri. Corpurile au însă și un al doilea fel de calități, de exemplu culorile, mirosurile, sunetele, etc. Aceste calități secundare sunt generate de ideile simple (senzații), dar constituie produsul modului nostru de a le percepe; deci nu se află în corpuri. Ajungem aici la un punct care mai târziu va deveni decisiv.”
Practic, el reduce corpurile la calitățile lor primare, fără a le refuza calitățile secundare. Dar duce ideea mai departe, afirmând că nu există substanță, în sensul tradițional al cuvântului…
„Substanța care trecea drept ființă în sensul deplin al cuvântului, pe care filosofii o luau drept ființa însăși, nu există. Ea nu este decât o iluzie.
Locke distinge între calitate și idee. Ideea se află în minte, calitatea în obiect.”
Și totuși, deși la o primă vedere am fi înclinați săi dăm dreptate filosofului, iată o problemă inexplicabilă prin teoria sa:
„Am putea să-i replicăm lui Locke: de unde vin, atunci, idei ca acelea de eternitate, infinit, incomensurabilitate, pe care, evident, nu le găsim în experiență? Locke ar răspunde: acestea nu sunt idei pozitive, idei cu adevărat prezente în spirit, ele sunt doar niște idei negative. Ele provin din faptul că spiritul nostru poate să depășească indiferent ce idee; el depășește deci și datul.”
El face o excepție, aceasta fiind ideea de Dumnezeu… În rest totul e supus schimbării…
„Când formăm idei ce durează fără a se schimba, acestea nu sunt niciodată obiecte reale, ci produse artificiale ale reflecției.”
Empirismul lui îl conduce pe Locke la a considera că „nu cunoaștem lucrurile așa cum sunt în ele însele, independent de noi”.
„Suntem conduși astfel la o filosofie restrictivă. Spiritul uman, spune Locke, își poate interzice pe deplin conștient anumite demersuri, filosofia trebuie să lase deoparte problemele transcendente. Ea trebuie să se limiteze la experiență, recunoscând că nu poate cunoaște ceea ce nu se manifestă în experiența sensibilă.”
„Drumul filosofiei e fără sfârșit…”
Voi continua să ofer conținut interesant (cel puțin în opinia mea 😛 )!
Dacă suntem pe aceeași lungime de undă, poate ai vrea să mă susții:
- Schimbare de soluție - 17 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (16) - 10 octombrie 2024
- Pseudoștiința medicală (15) - 9 octombrie 2024