„În orice afirmaţie şi negaţie, fie în cazul celor universale spuse în chip universal, fie în cazul celor singulare, ar fi necesar ca, dintre opuşi, unul să fie adevărat, celălalt fals, iar nici unul din doi, în cele ce se ivesc, să nu fie la întâmplare, ci toate să fie şi să se ivească cu necesitate.”
Similar multor perioade din trecut, și azi există oameni adepți ai unor curente ce cred în destin, sau soartă. Pe la noi circulă zicala „ce ți-e scris în frunte ți-i pus…” S-au scris cărți și s-au făcut filme pe această temă. E o problematică dificilă, dar ceea ce trebuie acceptat e următorul risc: cine crede că viața îi este predefinită (nu contează de cine, sau de ce) ar putea să considere că din moment ce nu are liber arbitru, e inutil să facă vreun efort pentru a se perfecționa.
Și ajungem astfel la întrebarea esențială: suntem responsabili de propriile alegeri?
În seria recenzumatelor „istoriei filosofiei antice” a lui Giovanni Reale întâlnim multe figuri ale filosofiei clasice. Deocamdată e disponibil doar recenzumatul primului volum, „orfismul și presocraticii”.
Așa cum îl vedea Aristotel, viitorul este o pagină goală, care așteaptă scrierea istoriei în desfășurare. În conformitate cu acest punct de vedere, el a scris după cum urmează în capitolul 9 al studiului său „Despre interpretare”:
„…ar trebui ca bătălia navală atât «să aibă loc» mâine, cât și «să nu aibă loc».
Dar cele de mai sus și altele de acest fel sunt fără nici o noimă. În orice afirmaţie şi negaţie, fie în cazul celor universale spuse în chip universal, fie în cazul celor singulare, ar fi necesar ca, dintre opuşi, unul să fie adevărat, celălalt fals, iar nici unul din doi, în cele ce se ivesc, să nu fie la întâmplare, ci toate să fie şi să se ivească cu necesitate. Ar rezulta că nu ar mai trebui nici să chibzuieşti, nici să te odihnești ca și cum, dacă faci asa, va fi așa, iar dacă faci altfel, va fi altfel. Nimic nu se împotriveşte ca, într-al zece-miilea an de acum, unul să fi spus că avea loc un lucru, altul că nu va avea loc, astfel că în chip necesar una din cele două spuse să fi fost adevărată. Nu creează de asemenea nici o deosebire faptul că s-au rostit alternativele contradicţiei ori nu; căci e evident că aşa se petrec lucrurile, chiar dacă cineva nu a afirmat iar un altul nu a negat; într-adevăr, prin faptul de-a afirma ori nega nu înseamnă că un lucru va fi ori nu va fi, chiar dacă s-a făcut afirmaţia cu zece mii de ani înainte, sau în orice timp. Astfel încât, dacă lucrul era făcut să devină adevărat, în întregul timpului, era necesar ca el să se petreacă, iar fie care din cele petrecute era întotdeauna astfel încât să se petreacă cu necesitate. Căci ceea ce pe drept spune cineva că va fi nu poate să nu se petreacă. Iar despre ceea ce s-a petrecut, era adevărat întotdeauna să se spună că va avea loc.
Astfel, acești comandanți de flotă pot alege sau nu să se angajeze mâine în luptă. Numai timpul o va spune. În consecință, Aristotel a susținut că o afirmație cu privire la un eveniment contingent în mod deschis nu are statut de adevăr în prezent, adică nu este în prezent nici adevărată, nici falsă.
În ceea ce privește producerea acelei bătălii pe mare, problema este deschisă, nedeterminată. Și astfel, având în vedere o astfel de propoziție p aferentă viitorului, trebuie să o avem atunci N(p sau nu-p), dar nu vom avea nici Np, nici N(nu-p), unde N indică necesitate. Și atât p cât și nu-p vor avea, în consecință, aceeași condiție de adevăr, și anume aceea de contingență nedeterminată, de a nu fi neapărat adevărat, nici neapărat fals.
O asemenea viziune asupra lucrurilor respinge orice fatalism predeterminist. Ea vede viitorul indecis ca fiind deschis în prezent, dezvoltarea lui supusă operațiunii încă incerte a alegerii și întâmplării. Și vede contingența metafizicii ca o coordonare a mâinii și mănușii cu nedeterminarea semantică a logicii.
Comentarii personale
Similar multor perioade din trecut, și azi există oameni adepți ai unor curente ce cred în destin, sau soartă. Pe la noi circulă zicala „ce ți-e scris în frunte ți-i pus…” S-au scris cărți și s-au făcut filme pe această temă. E o problematică dificilă, dar ceea ce trebuie acceptat e următorul risc: cine crede că viața îi este predefinită (nu contează de cine, sau de ce) ar putea să considere că din moment ce nu are liber arbitru, e inutil să facă vreun efort pentru a se perfecționa.
Și ajungem astfel la întrebarea esențială: suntem responsabili de propriile alegeri?
[site_reviews_form title=”Acum, chiar ai putea să faci o evaluare a acestui articol! 😉 ” description=”Un instrument prin care vă puteți exprima opinia.” id=”kt2pc6s5″]
Deși mai am puțină vreme, am mult timp!
- Umberto Eco: „Cum să te îmbogățești…” - 30 aprilie 2024
- Marea conversație (2) – Mitul - 29 aprilie 2024
- Marea conversație – Pasul 1 - 19 aprilie 2024
Așa cum însuși autorul cărții, Nicholas Rescher spune, o călătorie prin veacuri de filosofia prin intermediul unor anecdote cu tâlc nu are cum să strice! Ba, dimpotrivă!
- Să începem poveștile…
- Turnul Babel
- Măgarul lui Esop
- Teologiile animale ale lui Xenofan
- numerele lui Pitagora
- Râul lui Heraclit
- Pământul lui Anaximandru
- Cursa lui Zenon
- natura atomiștilor
- Lumile atomiștilor
- Dezamăgirea lui Socrate
- Cimilitura lui Eubulides și minciuna lui Epimenides
- Republica lui Platon
- Platon: inelul lui Gyges
- Demiurgul lui Platon
- Cunoașterea la Platon
- bătălia pe mare a lui Aristotel
- Povața lui Aristotel despre precizie
- Media de aur a lui Aristotel
- adevărul lui Pilat
- Pârghia lui Arhimede
- Nava lui Tezeu
- absurditatea lui Tertulian
- Timpul Sf. Augustin
- Scândura lui Avicenna
- măgarul lui Buridan
- Degetul lui Omar Khayyám
- Semeția regelui Alfonso
- Perplexitatea omnipotenței scolasticismului
- Dovezile lui d’Aquino
- Adevărul lui Averroes
- „Principele” lui Machiavelli
- Dezbaterea Valladolid
- Utopia lui More
- Chilipirul doctorului Faust
- Leviatanul lui Hobbes
- Înșelătorul lui Descartes
- Motivația lui Descartes
- Fundația fermă a lui Descartes
- Visul lui Calderón
- Pariul lui Pascal
- Viermele lui Spinoza și saltul lui Leibnitz
- Planetarienii lui Huygens
- Camera încuiată a lui Locke
- Limita textuală a lui Leibniz
- Moara de vânt a lui Leibniz
- Zeitatea mitică a lui Leibniz
- paradoxurile casetei lui Aldrich
- Albinele lui Mandeville
- Căutarea de sine a lui Hume
- Nuanța de albastru a lui Hume
- Lucrurile lui Kant, în sine
- Băiatul-curier al lui Kant
- Viziunea pașnică a lui Kant
- Cerul înstelat al lui Kant
- Reorientarea lui Kant
- paradoxul lui Condorcet
- Realitatea lui Hegel
- Supărarea lui Schopenhauer
- Epifania lui J. S. Mill
- Maimuța lui Darwin
- Elefantul puzzle al lui Saxe
- Nerăbdarea lui Herbert Spencer
- Soarele lordului Kelvin
- Doamna sau tigrul
- libertatea lui William James
- Veverița lui William James
- Cooperatorii lui Kropotkin
- Reevaluarea lui Nietzsche
- Lungul termen al lui Nietzsche
- Biblioteca lui Lasswitz
- Steaua dimineții lui Frege
- Sinuciderile lui Durkheim
- Laba maimuței
- Regele Franței al lui Russell
- Neomul lui Wells
- Maimuțele lui Borel
- Găina lui Russell
- iluzia lui Angell
- Litoralul lui Richardson
- Pisoarul lui Duchamp
- Vătraiul lui Wittgenstein
- Presupozițiile lui Collingwood
- Capcana istorică a lui Collingwood
- Omega lui Teilhard
- Psihologie sci-fi
- Nonsensul lui Ayer
- Falsitatea lui Popper
- Amenințarea lui Boulding
- Verbele lui Austin
- Scuzele lui Austin
- Testul Turing
- Merele lui Urmson
- Satisfacerea, pentru Simon
- Dilema prizonierului
- Un tramvai numit dezastru
- Pământul geamăn al lui Putman
- Prescripția dr. Psycho
- Predicate vagaboande
- Camera chinezească a lui Searle
- Panta curbei clopotului
- Demolarea lui Derrida