„[Deoarece orice considerente cognitive pot fi hazardate, voința este liberă și nedeterminată.] dacă, între timp, voința este nedeterminată, s-ar părea că doar credința în nedeterminarea ei ar trebui aleasă în mod voluntar dintre alte credințe posibile. Prima faptă a libertății ar trebui să fie să se afirme.”
Pe această bază, James a menținut liberul arbitru ca o perspectivă auto-sustenabilă: avem liber arbitru pentru că putem și facem noi înșine acest lucru. Și așa cum a văzut el, această poziție nu este mai mult una de circularitate vicioasă decât este insistența rațiunii noastre conform căreia numai rezoluțiile problemelor rațional convingătoare merită să fie considerate acceptabile.
La urma urmei, liberul arbitru este, prin definiție, unul care funcționează neconstrâns de alți factori sau forțe externe. James a susținut că voința noastră poate și ar trebui să manifeste chiar acest fapt printr-o insistență care să nu lase nimic să stea în calea autoafirmării sale. Omenirea a evoluat atât de mult în Natură încât are o minte care cere raționalitate și se vede capabilă să acționeze sub îndrumarea ei. Raționalitatea nu va recunoaște nicio autoritate exterioară ei înseși. Și așa cum a văzut James, situația cu privire la libertatea voinței este în esență aceeași.
Iată că ne apropiem de finalul primului sfert de secol XXI și noi încă dezbatem dacă omul are liber arbitru…
Putem tranșa vreodată (la nivelul majorității oamenilor! 😆 ) dilema liberului arbitru?
*
Exclusiv pentru membri (indiferent de tipul de abonament), noul #recenzumat al cărții lui Trey Gowdy, „Nu strică să întrebi”…
Psihologul și filosoful Harvard William James a abordat problema clasică a libertății voinței pe baza pe două premise:
- Din câte putem spune, liberul arbitru este o posibilitate: nicio dovadă disponibilă și nicio considerație teoretică nu exclude posibilitatea liberului arbitru.
- Ori de câte ori considerente cognitive lasă o problemă nedeterminată, rezolvarea acesteia printr-o decizie pe baza unor considerații „practice” (care facilitează viața) este o procedură acceptabilă și adecvată din punct de vedere rațional.
În consecință, James și-a propus să raționeze după cum urmează:
„[Deoarece orice considerente cognitive pot fi hazardate, voința este liberă și nedeterminată.] Dacă, între timp, voința este nedeterminată, s-ar părea că doar credința în nedeterminarea ei ar trebui aleasă în mod voluntar dintre alte credințe posibile. Prima faptă a libertății ar trebui să fie să se afirme.”
Pe această bază, James a menținut liberul arbitru ca o perspectivă auto-sustenabilă: avem liber arbitru pentru că putem și facem noi înșine acest lucru. Și așa cum a văzut el, această poziție nu este mai mult una de circularitate vicioasă decât este insistența rațiunii noastre conform căreia numai rezoluțiile problemelor rațional convingătoare merită să fie considerate acceptabile.
La urma urmei, liberul arbitru este, prin definiție, unul care funcționează neconstrâns de alți factori sau forțe externe. James a susținut că voința noastră poate și ar trebui să manifeste chiar acest fapt printr-o insistență care să nu lase nimic să stea în calea autoafirmării sale. Omenirea a evoluat atât de mult în natură încât are o minte care cere raționalitate și se vede capabilă să acționeze sub îndrumarea ei. Raționalitatea nu va recunoaște nicio autoritate exterioară ei înseși. Și așa cum a văzut James, situația cu privire la libertatea voinței este în esență aceeași.
Anecdote conexe
- Dezamăgirea lui Socrate
- Scândura lui Avicenna
- măgarul lui Buridan
- Dezbaterea Valladolid
- Epifania lui J. S. Mill
Opinii
Iată că ne apropiem de finalul primului sfert de secol XXI și noi încă dezbatem dacă omul are liber arbitru…
Mă voi rezuma la a introduce aici o lecție a doctorului Dragoș Ovidiu Argeșanu, una din care cumva ar rezulta concluzia „programării”:
Și pentru a nu rata provocarea, rămâne întrebarea clasică:
Putem tranșa vreodată (la nivelul majorității oamenilor! 😆 ) dilema liberului arbitru?
[site_reviews_form title=”Ai putea face o evaluare a acestui articol!” description=”Un instrument pentru opinii.” id=”kt2pc6s5″]
Deși mai am puțină vreme, am mult timp!
- Umberto Eco: „Cum să te îmbogățești…” - 30 aprilie 2024
- Marea conversație (2) – Mitul - 29 aprilie 2024
- Marea conversație – Pasul 1 - 19 aprilie 2024
Așa cum însuși autorul cărții, Nicholas Rescher spune, o călătorie prin veacuri de filosofia prin intermediul unor anecdote cu tâlc nu are cum să strice! Ba, dimpotrivă!
- Să începem poveștile…
- Turnul Babel
- Măgarul lui Esop
- Teologiile animale ale lui Xenofan
- numerele lui Pitagora
- Râul lui Heraclit
- Pământul lui Anaximandru
- Cursa lui Zenon
- natura atomiștilor
- Lumile atomiștilor
- Dezamăgirea lui Socrate
- Cimilitura lui Eubulides și minciuna lui Epimenides
- Republica lui Platon
- Platon: inelul lui Gyges
- Demiurgul lui Platon
- cunoașterea la Platon
- bătălia pe mare a lui Aristotel
- Povața lui Aristotel despre precizie
- Media de aur a lui Aristotel
- adevărul lui Pilat
- Pârghia lui Arhimede
- Nava lui Tezeu
- absurditatea lui Tertulian
- Timpul Sf. Augustin
- Scândura lui Avicenna
- Măgarul lui Buridan
- Degetul lui Omar Khayyám
- Semeția regelui Alfonso
- Perplexitatea omnipotenței scolasticismului
- Dovezile lui d’Aquino
- Adevărul lui Averroes
- „Principele” lui Machiavelli
- Dezbaterea Valladolid
- Utopia lui More
- Chilipirul doctorului Faust
- Leviatanul lui Hobbes
- Înșelătorul lui Descartes
- Motivația lui Descartes
- Fundația fermă a lui Descartes
- Visul lui Calderón
- Pariul lui Pascal
- Viermele lui Spinoza și saltul lui Leibnitz
- Planetarienii lui Huygens
- Camera încuiată a lui Locke
- Limita textuală a lui Leibniz
- Moara de vânt a lui Leibniz
- Zeitatea mitică a lui Leibniz
- paradoxurile casetei lui Aldrich
- Albinele lui Mandeville
- Căutarea de sine a lui Hume
- Nuanța de albastru a lui Hume
- Lucrurile lui Kant, în sine
- Băiatul-curier al lui Kant
- Viziunea pașnică a lui Kant
- Cerul înstelat al lui Kant
- Reorientarea lui Kant
- paradoxul lui Condorcet
- Realitatea lui Hegel
- Supărarea lui Schopenhauer
- Epifania lui J. S. Mill
- Maimuța lui Darwin
- Elefantul puzzle al lui Saxe
- Nerăbdarea lui Herbert Spencer
- Soarele lordului Kelvin
- Doamna sau tigrul
- Libertatea lui William James
- Veverița lui William James
- Cooperatorii lui Kropotkin
- Reevaluarea lui Nietzsche
- Lungul termen al lui Nietzsche
- Biblioteca lui Lasswitz
- Steaua dimineții lui Frege
- Sinuciderile lui Durkheim
- Laba maimuței
- Regele Franței al lui Russell
- Neomul lui Wells
- Maimuțele lui Borel
- Găina lui Russell
- iluzia lui Angell
- Litoralul lui Richardson
- Pisoarul lui Duchamp
- Vătraiul lui Wittgenstein
- Presupozițiile lui Collingwood
- Capcana istorică a lui Collingwood
- Omega lui Teilhard
- Psihologie sci-fi
- Nonsensul lui Ayer
- Falsitatea lui Popper
- Amenințarea lui Boulding
- Verbele lui Austin
- Scuzele lui Austin
- Testul Turing
- Merele lui Urmson
- Satisfacerea, pentru Simon
- Dilema prizonierului
- Un tramvai numit dezastru
- Pământul geamăn al lui Putman
- Prescripția dr. Psycho
- Predicate vagaboande
- Camera chinezească a lui Searle
- Panta curbei clopotului
- Demolarea lui Derrida